La granița marilor imperii: Transylvanian Armies 1541-1613

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă pătrunzătoare asupra istoriei militare a Europei de Est de la sfârșitul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, concentrându-se asupra principatului Transilvaniei, în mijlocul luptelor pentru putere ale diferitelor imperii. Deși oferă informații valoroase și o cercetare aprofundată, poate fi o provocare pentru cititorii ocazionali datorită tonului academic și complexității sale.

⬤ Subiect interesant și puțin cunoscut în Europa de Vest
⬤ bine documentat cu referințe la surse locale
⬤ ilustrație bună în stilul publicațiilor Osprey
⬤ oferă o perspectivă diferită asupra narațiunii otomano-hapsburgice.

⬤ Scris pentru un public academic, ceea ce îl face mai greu de citit pentru cititorii ocazionali
⬤ descrierile pot fi prea scurte
⬤ include mai puține tipuri de trupe locale în ilustrații
⬤ poate fi dificil de urmărit din cauza schimbărilor rapide de conducători și a termenilor necunoscuți.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On the Borderlands of Great Empires: Transylvanian Armies 1541-1613

Conținutul cărții:

În 1526, armata regatului maghiar a fost înfrântă categoric de armata sultanului otoman Soliman Magnificul, în bătălia de la Moh cs. În deceniile următoare, pământurile care făcuseră parte din coroana maghiară au fost împărțite. Pe jumătatea estică a fostului regat maghiar a luat naștere un nou stat, Principatul Transilvaniei. Timp de un secol și jumătate (1541-1691), Transilvania a fost un stat distinct pe hărțile europene și a jucat un rol militar și strategic important în lupta dintre otomani și habsburgi în Europa Centrală și de Sud-Est.

Această carte urmărește eforturile domnitorilor transilvăneni de a-și organiza și apăra noul stat, în primele șapte decenii de existență (1541-1613). Armata aflată la dispoziția lor a moștenit o structură esențialmente medievală, care reflecta compoziția socială a regiunii. Cea mai mare parte a armatei era formată din așa-numitele steaguri județene (legiuni nobiliare și țărani recrutați de pe moșiile lor), legiunile Sz kely (trupe recrutate în districtele din sud-estul Transilvaniei) și trupele furnizate de districtele săsești din părțile sudice puternic urbanizate ale Transilvaniei. În plus, armata transilvăneană dispunea și de mai multe grupuri de soldați profesioniști care efectuau un serviciu militar permanent sau semipermanent: garda curții (aule milites), garnizoanele principalelor fortificații concentrate la granița de vest a principatului și alte grupuri care efectuau serviciul militar în schimbul scutirilor de taxe, precum pușcașii (pixidari, puș.

Caș.

I, pusk sok) și gărzile (darabontok, darabanț.

I).

Ultimul capitol al cărții este axat pe principalele campanii militare în care a fost implicată armata transilvăneană (expediția lui Giovanni Battista Castaldo în Transilvania și regiunea Banatului 1551-1553, perioada "Războiului cetăților" 1552-1571, Războiul lung al turcilor 1591-1606 etc. ), cu descrieri ample ale unora dintre cele mai importante bătălii crâncene și asedii.