Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
At First & Then
Conținutul cărții:
Poezie. Studii LGBTQIA. AT FIRST & THEN este radicală, frumoasă, propulsivă. O poveste orfică despre un corp care coboară și apoi se ridică din nou, cartea de debut a poetei Danielle Rose prezintă povești țesute despre dependență, durere, traumă și, în cele din urmă, gen - piesele esențiale ale personalității. Prin luptă și pierdere, poemele din AT FIRST & THEN sunt ca niște fantome timide care învață cum să formeze un limbaj, adunând elementele disparate ale personalității într-o coerență caldă, o autopermisie radicală.
Rose scrie limbajul dorului cu o acuitate feroce, dar aceasta este și o colecție despre împlinire. În ambele există dans, spune vorbitorul lui Rose despre mișcarea mareelor și despre întâmpinarea divinului. Acestea sunt poezii pline de mișcare, de foame și de bucurie dureroasă, plină de trup. Acesta trebuie să fie modul în care / putem suporta să fim atât de goi / astfel încât să putem fi atât de plini.
AT FIRST & THEN este o narațiune de tranziție, dar nu în modul în care se așteaptă să fie. În schimb, trasează un fel de tranziție de-a lungul liniilor paralele de gen, dependență, durere, traumă și o sexualitate schimbătoare. Rose scrie cu abilitate printr-o serie de lentile interdisciplinare - cartografie, gătit, filosofie, lingvistică, anatomie, ornitologie și multe altele - spre o nouă înțelegere a unui sine în schimbare. Rezultatul final este un portret panoramic al vorbitorului-subiect redat într-o sintaxă frenetică și cu o precizie lirică uimitoare. Fiecare poem este marcat de pierdere și conștientizează îndeaproape "modul în care pierderea dezvăluie un nou limbaj". Pagină cu pagină, Rose ghidează cititorul mai adânc în colțurile neexplorate și umbroase ale acestui limbaj, dar ne avertizează "că poezia nu este lumină --& că nu avem nevoie / de un alt cuvânt pentru gol". --torrin a. greathouse.
Danielle Rose este o poetă care își ține ochii aproape de pământul în care suntem crescuți - aproape de categoriile care ne definesc (și adesea ne deplasează). În măsura în care femininul este recuperat, analogiile din natură sunt folosite pentru a dezvălui sau a submina finalitatea, ca în modelele de migrație ale porumbeilor de jale, "spre sau departe", mișcarea neîncetată. După cum remarcă Rose, instrumentele pe care le avem sunt insuficiente - harta corpului, în sine, "o violență". Nu am putut pune această carte deoparte și nu o voi uita niciodată. --Alina Ștefănescu.
