Labirintul multitudinii și alte verificări ale realității despre a fi latino/x

Titlul original:

The Labyrinth of Multitude and Other Reality Checks on Being Latino/x

Conținutul cărții:

În anii '70, "hispanicii", identificându-se cu apariția Americii Latine și cu creșterea imigrației în Statele Unite, au adoptat epitetul "latino", scris în curând Latino. Mediatizată rapid, engleza latino va influența în cele din urmă alegerile prezidențiale, va susține programe naționale și va protesta împotriva politicilor, subgrupurile de nativi și imigranți fiind considerate omogene. Enunțat identic ca "latino" și presupus a fi "latino" sau traducerea sa exactă, "Latino" s-a dovedit a fi o transliterare care, de la inventarea sa, a început să se îndepărteze de "latino".

Latino a devenit masca politică a unității subgrupurilor discrete; agenda sa principală este politica identitară ca o conștiință rasială, brună, dezbrăcată de istoria sa culturală hispanică. În schimb, "latino" își păstrează semantica transrasială spaniolă, invocând o istorie culturală "hispano". La nivel național, latino reprezintă întreaga populație hispanică, în timp ce, la nivel intern, nu toate subgrupurile se identifică drept latino. Latino se definește prin probleme sociopolitice imediate, însă, atunci când este necesar, invocă istoria culturală "latino" pe care se presupune că o reneagă. Inconsecvența intelectuală și amorfitatea semantică fac din latino un epitet confuz care subminează atât discursul, cât și studiile. Gândirea critică colectivă cu privire la disfuncția sa semantică, care se bazează pe solidaritate, este înlocuită cu ajustări corecte din punct de vedere politic, dar care ocolesc, creând Latino/a, Latin@, Latinx. Pe de altă parte, Latino există pentru că i-a venit vremea, exprimând o aspirație pentru o identitate mai participativă într-o Americă multiculturală.

Julio Marzn, autorul cărții "The Spanish American Roots of William Carlos Williams", își suspendă solidaritatea pentru a articula provocările intelectuale ale identității sale latino. Scriind la standarde academice într-un stil accesibil cititorului general, Marzn susține că, din rădăcini "latino", latino a evoluat într-o identitate americană ca o sumă demografică implicând o cultură pe care, de fapt, culturile de origine o oferă, în mod ambiguu, o etnie și o asimilare nostalgică. "Latino" sunt extrapolări sociopolitice americano-germane ale detaliilor experiențiale "latino", distincție adesea conflictuală ilustrată în eseurile la fel de captivante ale lui Marzn, care revizitează personaje iconice și evenimente personale cu mai multe nuanțe decât cele văzute ca latino.