Lacan: Vorbind topologic

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de eseuri despre teoria lacaniană care nu reușește să obțină claritate și accesibilitate, perpetuând în schimb un jargon complex și un conținut prost editat. Mulți cititori au considerat-o lipsită de aplicații practice și au criticat stilul de scriere ca fiind alambicat.

Unii cititori pot aprecia încercarea de a discuta teoriile lui Lacan și punctele de vedere diverse ale diferiților autori.

Cartea suferă de o editare slabă, include numeroase greșeli de ortografie și gramaticale și nu reușește să clarifice teoriile complexe ale lui Lacan, rămânând inaccesibilă și prea dependentă de jargon. Ea nu conectează în mod adecvat conceptele teoretice la psihanaliza practică.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lacan: Topologically Speaking

Conținutul cărții:

Studiul topologiei examinează modul în care ceva își poate schimba forma, păstrând în același timp aceleași proprietăți. Jacques Lacan a consacrat ultima parte a predării sale topologiei subiectului. În anii '50, el a evaluat topologia suprafețelor (torus, benzi Moebius, sticle Klein, încrucișări), iar din 1972 a studiat topologia nodurilor (borromee, sinthome). Arătând că viața corporală și psihică funcționează topologic, el a făcut ceea ce nimeni nu mai făcuse până atunci: a adăugat la logica funcționării reprezentărilor, logica jouissance sau a sensului libidinal care „materializează” limbajul făcând din dorință, fantezie și pulsiuni parțiale funcții constatabile ale acestuia. Pentru Lacan, topologia nu este nici mit, nici metaforă. Ea este modul precis în care putem înțelege construcția și apariția subiectului. Spațiul este multidimensional atât din punct de vedere al sensului, cât și al logicii.

Topologia lacaniană răspunde întrebărilor post-structuralismului, dezvăluind în același timp defectele teoriilor sale. De asemenea, ea avansează o învățătură a secolului XXI care evită logica simbolică și ipotezele sale pozitiviste. Aplicațiile sunt făcute la clinică, la literatură și la științele sociale.

Printre autorii reuniți aici se numără topologi lacaniști de renume mondial, precum Jacques-Alain Miller, Jeanne Lafont, Jean-Paul Gilson, Pierre Skriabine, Juan-David Nasio, Jean-Michel Vappereau, precum și mai mulți teoreticieni noi din Statele Unite și Europa.