LAILA Held for a Moment: A Memoir

Recenzii ale cititorilor

Laila: Held for a Moment este o carte de memorii sinceră scrisă de Leah Mele-Bazaz, care relatează durerea sa după nașterea fiicei sale, Laila. Cartea combină anecdotele personale cu temele universale ale iubirii, pierderii și vindecării, rezonând profund cu cititorii și încurajând empatia pentru cei care au trecut prin tragedii similare. Deși a fost lăudată pentru profunzimea emoțională și frumusețea scrierii, cartea a fost criticată și pentru defectele tehnice ale stilului de scriere.

Memoriile sunt scrise frumos și au un impact emoțional puternic, rezonând cu cititori din medii diferite. Ea oferă o relatare crudă și sinceră a pierderii, oferind în același timp speranță și inspirație. Multe recenzii o recomandă ca fiind o lectură obligatorie pentru părinți, reflectând asupra complexității maternității și a călătoriei durerii. Acesta promovează un sentiment de conectare și înțelegere pentru cei care se confruntă cu pierderea, făcându-l atât o lectură personală și relatabilă.

Unii cititori au semnalat probleme tehnice de scriere, inclusiv o structură neglijentă a propozițiilor și alegeri greșite de cuvinte, punând la îndoială calitatea editării. În ciuda conținutului său sincer, câțiva au considerat că scrisul nu îndeplinește standardele așteptate de la un absolvent de masterat, indicând o potențială inconsecvență în proză.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

La 24 de ani, proaspăt absolventă de facultate și la începutul unei cariere în finanțe, în momentul în care Leah Mele-Bazaz a aflat că este însărcinată, s-a gândit: „Vreau acest copil”. Prietenul ei, Gautam, a simțit la fel și, în următoarele șase luni, au fost gata să miște cerul și pământul pentru a-și primi fiica pe lume.

Apoi s-a întâmplat inimaginabilul. La 26 de săptămâni de gestație au primit cea mai proastă veste, care i-a confirmat cea mai mare teamă: fiica lor, Laila, nu avea bătăi de inimă detectabile. Vestea a distrus-o, distrugându-i fericirea de proaspăt căsătorită și trimițând-o într-o spirală descendentă a depresiei din care simțea că nu-și va reveni niciodată. Dar, în mijlocul acestei disperări, Leah va găsi lumini care să o scoată din întuneric: Sprijinul lui Gautam, un câine de la adăpost, pasiunea ei pentru alergare și, mai presus de toate, o dragoste neclintită pentru Laila.

În aceste memorii sfâșietoare, Leah Mele-Bazaz își împărtășește experiența cu devastarea nașterii unui copil mort. Călătoria ei plină de inspirație, de la pierdere și angoasă la speranță regăsită și vindecare, arată că există o cale de a trăi atunci când copiii noștri nu mai sunt cu noi.