Las Vigilantes / The Vigilant

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un puternic roman de debut scris de Elvira Liceaga, care explorează teme legate de feminitate, soră și maternitate printr-o narațiune poetică, dar relatabilă. Criticii au lăudat profunzimea emoțională, personajele captivante și capacitatea de a rezona cu cititorii la un nivel personal. Mulți au evidențiat amestecul de simplitate și profunzime din scriere, făcând-o o lectură reflexivă și plăcută, în special pentru femei.

⬤ Explorarea profundă și nuanțată a unor teme precum frăția, maternitatea și feminitatea.
⬤ Stilul de scriere poetic și relatabil care captează inimile cititorilor.
⬤ Emoționant și provocator, abordând probleme de vulnerabilitate și putere.
⬤ Personaje captivante cu care cititorii se pot identifica cu ușurință.
⬤ Umor și surprize în narațiune, care creează dependență și o fac greu de lăsat din mână.

Unii cititori pot găsi temele prea introspective sau axate pe problemele femeilor, care ar putea să nu rezoneze cu toate audiențele. Câteva recenzii nu au menționat explicit niciun contra notabil, dar perspectiva individuală asupra relevanței tematice ar putea varia.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cuvântul veghe provine din latinescul vigere, care însemna „a fi în deplină putere” pentru a veghea noaptea. Veghetoarele din această carte sunt femei care sunt puternice chiar și în fragilitatea lor, femei puternice care observă, îngrijesc și însoțesc în timpul bolii, sarcinii, bucuriei și pierderii. Mă gândesc la această carte frumoasă a Elvirei Liceaga ca la un talisman al puterii. Jazmina Barrera

După câțiva ani de absență, Julia se întoarce în Mexic. Se stabilește în casa mamei sale, Catalina, urmărind urmele trecutului ei ca o modalitate de a se reîntâlni cu ea însăși. La întoarcere, o întâlnește pe Silvia, o tânără însărcinată care trăiește într-un centru de plasament, așteptând să nască și să-și dea copilul altor părinți. Între cele trei femei se înfiripă un neașteptat joc al oglinzilor care ne pune față în față cu unele dintre marile întrebări care ne asaltează pe toți, cum ar fi relația noastră cu acea origine care este mama și grija, uneori vigilentă, a celuilalt.

Subtilă și inteligentă, proza lui Liceaga se întreabă cine suntem în prăbușirea cotidianului... și caută în adâncuri să ne mângâie rănile.