Le-ați văzut fețele

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un comentariu istoric asupra vieții fermierilor chiriași în timpul Marii Depresiuni, care combină textul puternic al lui Erskine Caldwell și fotografiile uimitoare ale lui Margaret Bourke-White. Deși mulți cititori îi apreciază intuiția și semnificația istorică, există numeroase plângeri cu privire la calitatea reproducerilor foto din anumite ediții.

Cartea este lăudată pentru comentariul istoric pătrunzător, textul frumos scris și portretul puternic al sărăciei din sud în timpul Marii Depresiuni. Mulți cititori subliniază, de asemenea, autenticitatea și impactul emoțional al fotografiilor, apreciind abordarea de tip documentar.

Un dezavantaj semnificativ menționat de recenzenți este calitatea slabă a reproducerilor foto, în special în anumite ediții, care diminuează experiența generală. Unii cititori consideră că accentul cărții este prea îngust, concentrându-se doar asupra experienței din Sud în timpul Depresiunii, în timp ce alții consideră că stilul de scriere este prea plin de opinii sau predicator.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

You Have Seen Their Faces

Conținutul cărții:

În anii de mijloc ai Marii Crize Economice, Erskine Caldwell și fotograful Margaret Bourke-White au petrecut optsprezece luni călătorind pe drumurile din sudul profund - din Carolina de Sud până în Arkansas - pentru a documenta condițiile de viață ale cotropitorilor. Colaborarea lor a avut ca rezultat lucrarea You Have Seen Their Faces (Le-ai văzut fețele), un portret grafic al clasei rurale sărace și disperate din America.

Publicată pentru prima dată în 1937, cartea este un clasic comparabil cu How the Other Half Lives a lui Jacob Riis și cu Let Us Now Praise Famous Men a lui James Agee și Walker Evans, pe care le-a precedat cu mai bine de trei ani. Caldwell îi lasă pe cei săraci să vorbească de la sine.

Susținuți de comentariile sale, aceștia povestesc cum sistemul de chiriași i-a exploatat pe albi și pe negri deopotrivă și a încurajat animozitatea dintre ei. Bourke-White, care uneori aștepta ore întregi pentru momentul potrivit, își surprinde subiecții în barăcile în care locuiau, în câmpurile sărăturate pe care le arau și în bisericile în care se închinau.