Sticla islamică și meșteșugul acesteia în perioada medievală sunt cunoscute aproape exclusiv din documentația Orientului Apropiat.
Un studiu al structurilor de atelier și al mobilierului de sticlă foarte bogat de la Sabra al-Mansuriya (Kairouan), capitala fatimidă fondată în 947/948 și distrusă în 1057, dovedește că Ifriqiya nu a fost lăsată în urmă în dezvoltarea sticlăriei. Examinarea cuptoarelor și a diverselor artefacte descoperite relevă dublul scop al unei fabrici palatinale: producerea sticlei și a ceramicii smălțuite.
Acest atelier, amenajat în aripa unui palat, producea atât pahare obișnuite, cât și pahare mai luxoase, unele cu forme specifice, iar altele reproducând modele cunoscute în întreaga lume islamică. Aceste producții locale și importuri, distinse prin studiu morfologic și analiză chimică, constituie baza unei prime tipologii a sticlei utilizate în Ifriqiya în secolele X-XI. Sticla arhitecturală, dintre care o parte a fost produsă la nivel local, este, de asemenea, abundentă.
Sticla de diferite culori, folosită întreagă sau în fragmente mici, a fost folosită pentru a decora cleștarii de ipsos foarte traforați, cu diferite decupaje. Ferestrele și vitraliile acestora prezentau o bogată policromie și o sintaxă decorativă complexă, reflectând o mare măiestrie tehnică și dorința de a exprima puterea economică și politică.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)