Lean Out

Recenzii ale cititorilor

Cartea servește drept răspuns critic la narațiunile feministe populare, în special la „Lean In” a lui Sheryl Sandberg. Ea subliniază nevoia de acțiune colectivă și abordează probleme mai ample ale inegalității și capitalismului care afectează drepturile femeilor. Mulți cititori consideră că este un apel puternic și necesar pentru schimbare, subliniind limitările feminismului mainstream.

⬤ Angajantă și provocatoare
⬤ contestă feminismul popular
⬤ îndeamnă la acțiune colectivă
⬤ bine scrisă și relatabilă
⬤ oferă perspective importante asupra luptelor cu care se confruntă femeile
⬤ oferă perspective revigorante asupra problemelor de gen.

⬤ Lipsă de sfaturi practice de auto-ajutor
⬤ poate fi citită mai mult ca o teză de sociologie decât ca o carte tradițională de auto-ajutor
⬤ unii cititori o pot găsi prea critică, fără a oferi suficiente soluții aplicabile.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cartea de sfaturi de afaceri a lui Sheryl Sandberg, Lean In, a fost prezentată ca un moment definitoriu în atitudinea față de femeile în afaceri. Dar, în ciuda succesului său comercial, cartea propunea un model de feminism individualist și neamenințător pentru capital.

În puternica sa lucrare de debut, Lean Out, aclamata jurnalistă Dawn Foster analizează modul în care mesajul pretins feminist al cărții lui Sandberg scutește în mod clar patriarhatul, capitalismul și mediul de afaceri de orice responsabilitate pentru schimbarea poziției femeilor în cultura contemporană. Cartea analizează ascensiunea unui „feminism 1%” corporatist și modul în care feminismul a fost defazat și depolitizat într-un moment în care femeile au suportat cea mai mare parte a prăbușirii financiare, iar decalajul dintre bogați și săraci se adâncește mai rapid ca niciodată.

Analizând mediul de afaceri, mass-media, cultura și politica, Foster se întreabă dacă acest feminism de tip „trickledown” oferă vreun câștig material pentru femei în mod colectiv sau dacă acționează doar ca un PR de fațadă pentru corporațiile care au provocat prăbușirea financiară. Ea concluzionează că „ieșirea” din modelul corporatist este o modalitate mai eficientă de a asigura schimbarea decât „intrarea”.