Learning to Kneel: Noh, modernism și călătorii în predare

Titlul original:

Learning to Kneel: Noh, Modernism, and Journeys in Teaching

Conținutul cărții:

În acest amestec inventiv de critică, știință și reflecție personală, Carrie J. Preston explorează natura predării, învățării și interpretării interculturale.

De-a lungul secolului al XX-lea, noh-ul japonez a fost un catalizator creativ major pentru scriitorii, dansatorii și compozitorii americani și europeni. Coregrafia stilizată a teatrului noh, cântecul poetic, costumele și măștile spectaculoase, precum și angajamentul față de istorie au inspirat artiștii occidentali, care au reimaginat noi abordări ale tradiției și formei. În Learning to Kneel, Preston evidențiază influența importantă a teatrului noh asupra unor figuri canonice precum Pound, Yeats, Brecht, Britten și Beckett.

Acești scriitori au învățat despre noh de la o distribuție internațională de colaboratori, iar Preston urmărește modul în care artiștii japonezi și occidentali s-au influențat reciproc. Activitatea critică a lui Preston a fost profund influențată de propria sa formare în tehnica spectacolului noh sub îndrumarea unui actor profesionist din Tokyo, care a învățat-o să îngenuncheze, să se închine, să cânte și să se supună învățăturilor unei tradiții conservatoare.

Această întâlnire a pus la încercare presupunerile lui Preston cu privire la predarea eficientă, în special înclinațiile ei de a pune accentul pe ideile occidentale de inovație și subversiune și de a trece cu vederea gamele complexe de acțiune experimentate de profesori și studenți. De asemenea, a inspirat noi perspective cu privire la relația generativă dintre scriitorii occidentali și interpreții japonezi.

Pound, Yeats, Brecht și alții sunt adesea criticați pentru tendințele lor orientaliste și pentru însușirea greșită a noh-ului, însă analiza și călătoria lui Preston reflectă o înțelegere mai nuanțată a schimbului cultural.