Ce este special la forma umană de viață? Cum putem înțelege faptul că specia noastră, ca toate celelalte, a evoluat în mod natural și totuși este singura specie care a dezvoltat capacitatea de a acționa sub pretenția libertății și la o distanță reflexivă, dar astfel de a transcende mediul spre o lume? Jung susține că se poate răspunde la aceste întrebări numai dacă abordările filosofice, evolutive și cognitiv-științifice sunt legate între ele.
Cheia în acest sens este conceptul de semnificație. Toate ființele vii își recunosc mediul ca fiind semnificativ în interacțiunea lor practică cu acesta.
Mintea umană este, de asemenea, în esență întrupată și se bazează pe semnificații experimentate. Cu toate acestea, capacitatea de a articula simbolic și de a dezvolta cultural astfel de semnificații ale vieții ne permite, de asemenea, să transcendem mediul nostru local și să dezvoltăm valori, norme și pretenții obiective la validitate. O antropologie contemporană trebuie să fie capabilă să înțeleagă aceste caracteristici calitative ale minții umane ca rezultate ale unor procese naturale.
Ea combină naturalismul metodologic cu deschiderea față de transcendența minții asupra mediului. În acest fel, autorul aduce o contribuție importantă la o înțelegere non-reducționistă a ființei umane, care nu separă dualist corpul și mintea, ci mai degrabă face vizibilă unitatea lor interesantă.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)