Ledge

Recenzii ale cititorilor

Cartea spune o poveste de dragoste emoționantă între Ledge și Halo, abordând teme precum trauma, vindecarea și complexitatea iubirii. În timp ce mulți cititori au lăudat profunzimea personajelor, în special răbdarea și inteligența emoțională a lui Ledge, personajul lui Halo a primit reacții mixte în ceea ce privește călătoria ei de vindecare și acțiunile pe parcursul poveștii. Stilul de scriere și greutatea emoțională au fost în general bine primite, deși unii au găsit ritmul și anumite puncte ale intrigii, cum ar fi finalul, grăbite.

⬤ Dezvoltarea puternică a personajului, în special pentru Ledge, care este descrisă ca fiind bună, răbdătoare și inteligentă din punct de vedere emoțional.
⬤ Povestiri unice și emoționante care tratează cu atenție subiecte grele.
⬤ Dinamici și relații de familie captivante care adaugă profunzime narațiunii.
⬤ Proză captivantă care îi ține pe cititori investiți pe tot parcursul poveștii.

⬤ Unii cititori au considerat personajul lui Halo frustrant, considerând că aceasta nu a dat dovadă de suficientă inițiativă în procesul ei de vindecare.
⬤ Ritmul relației romantice a părut prea rapid pentru unii, mai ales având în vedere trecutul traumatizant al lui Halo.
⬤ Sfârșitul a fost perceput ca fiind grăbit, lăsând cititorii să își dorească mai multă rezolvare.
⬤ Au existat probleme minore, cum ar fi greșeli de tipar în text, care au afectat experiența de lectură pentru unii.

(pe baza a 268 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Frumos dezastru.

Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la ea.

Cine te-a rănit?

Prima întrebare care îmi vine în minte când deschid gura pentru a o saluta.

Deși nu a fost cel mai ușor de atins, am știut că inima ei era pură. Blândă la atingere, dar încăpățânată ca un taur, făcea să fie greu să-i rezist. Neintenționat, și-a înfipt cârligele în mine. Ea a fost calmul dinaintea furtunii mele. O furtună furtunoasă, întunecată, cu fulgere care au expus cu grație paternitatea mea și a fratelui meu. Deși tristețea a rămas deasupra capetelor noastre, vântul care a însoțit furtuna a fost suflul de aer proaspăt de care aveam nevoie. În loc ca norii să producă gazilioane de mici picături de ploaie, ei m-au copleșit cu noi frați, nepoți, nepoate, cumnați și cumnate. Atât de mult timp, am fost doar eu, mama, verii și fratele meu. Dar, apoi a apărut ea și, în cele din urmă, ei. Simultan, mi-am găsit tatăl și veșnicia. Și eram pregătită pentru orice când era vorba de amândoi.

Victima disperării mele.

Asta e ceea ce cred eu că este.

De ce trebuie să continui să te rănești ca să mă iubești?

Este întrebarea pe care vreau cu disperare să i-o pun bărbatului care nu vede niciun defect la o femeie atât de imperfectă.

Persistent, el a fost - fără să vrea, mi-a îngropat cel mai greu trauma. Nu a fost ușor să uit trecutul și ce mi-a făcut el. Am trăit cu consecințele tuturor acestor lucruri în fiecare zi. Dar, el, el m-a făcut să vreau. Problema era că nu puteam. Nu pentru el. Nu pentru mine. Nu pentru viitorul nostru. Așa că, în loc să-l înșel, m-am rugat în fiecare zi ca el să găsească pe cineva care să umple golul de care inima lui trebuie să fi suferit pentru că nu puteam. Dar, el nu a vrut pe nimeni altcineva. Mă voia pe mine. Eu nu aveam ce să-i ofer. Nu pentru el... și nici măcar mie.