Titlul original:
Legislating the Courts
Conținutul cărții:
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, reformatorii legali din Statele Unite s-au străduit să standardizeze procedurile din sălile de judecată și să extindă puterea judecătorilor în detrimentul juraților, impunând în același timp uniformitatea în luarea deciziilor judiciare. Cartea anterioară a lui Reid, Controlling the Law, a oferit un studiu de caz al acestui proces, concentrându-se asupra judecătorului șef din New Hampshire, Jeremiah Smith, și a guvernatorului William Plumer. Acum, în Legislating the Courts, Reid revine la carierele lui Smith și Plumer pentru a continua povestea autorității judiciare la începutul republicii.
Istoricii și avocații constituționali americani presupun, în general, că actuala doctrină a supremației judiciare nu numai că a fost întotdeauna regula de drept constituțional, dar a fost și intenția inițială a autorilor constituțiilor federale și de stat. Acest studiu infirmă validitatea acestei presupuneri pentru constituționalismul de stat, concentrându-se pe legislația din New Hampshire - reprezentativă pentru legislația din alte jurisdicții - între anii 1789 și 1818. Legislating the Courts nu susține că independența judiciară nu a fost regula dorită de autorii constituțiilor; în schimb, analizând atât practica, cât și teoria constituțională, acest studiu arată că realitatea pentru republica timpurie a fost atât dependența judiciară, cât și supremația legislativă.
Pentru a-și ilustra punctele de vedere, Reid se referă la trei practici guvernamentale care, împreună cu alte aspecte, au modificat salariile judecătorilor - impuse de constituție să fie "permanente" și "onorabile" - și care au creat un sistem judiciar dependent. Prima practică, \u201crestoring litigants to their law, \u201d a oferit justițiabililor care pierduseră un proces cu juriu și aveau hotărâri pronunțate împotriva lor opțiunea de a solicita legislativului să fie scutiți de hotărâre și să li se acorde un nou proces cu juriu. În cea de-a doua practică, legiuitorul a acționat pornind de la premisa că are autoritatea de a investiga comportamentul judecătorilor și de a le cere acestora să explice de ce s-au comportat în anumite moduri. În cele din urmă, în cadrul celei de-a treia practici, legiuitorul și-a exercitat autoritatea de a înlătura judecătorii din funcție pentru "bună purtare", revocându-i din funcție și numind apoi o nouă instanță.
În ciuda unei încercări de a subordona sistemul judiciar voinței cetățenilor, reprezentată de legislativul statului, Reid constată că judecătorii au reușit să își păstreze autonomia, supunându-se doar dictaturilor legii.
