Opera lui Marguerite Duras are un statut problematic în rândul criticilor literari: noțiunea de hibriditate pe care o aplică textelor lui Duras pentru a defini această operă marginală este dublă.
În primul rând, este gândită ca o intruziune a "semnelor poetice" în roman; în al doilea rând, hibriditatea ca semn caracteristic al stilului "cinematografic" stă la baza proliferării efectelor "vizuale". Cu toate acestea, opera lui Duras depășește tehnicile "vizuale" / "poetice" și își creează propriile valori.
"Vederea" textelor sale nu este descriptivă; ea nu predetermină imaginația cititorului. Ea este ritmică, prozodică și orală. Această carte explorează mai întâi relația dintre text și film în discursul critic, pentru a reflecta asupra noțiunii de "vizualitate".
În al doilea rând, ea examinează conceptul de hibriditate dezvoltat de critica literară, concept destinat să caracterizeze opera lui Duras prin intermediul altor noțiuni precum "scriitura filmică" și "scriitura poetico-românească". În sfârșit, analizează, cu titlu de exemplu, un text al lui Duras reputat pentru caracterul său "hibrid".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)