...
Henry a scris versuri, pe care mi le-a citat. Adevărul, sensul lor general mi-a scăpat cu totul, dar imaginile mi-au rămas în minte.
Se vorbea mult despre munți și torenți, despre pajiști presărate cu flori, iar în mine creștea ideea unei lumi speciale, care s-ar afla la o oarecare distanță de Paris și unde într-o zi voi merge cu el la plimbare fără guvernantă. Un loc prodigios, unde nu ar ploua și iarba ar fi plină de violete și complet lipsită de râme și de păianjeni urâți care, pe peluzele familiei, mă aruncau într-o frenezie de neliniște înfricoșătoare...
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)