Levantul de Sud în timpul primelor secole de dominație romană (64 î.Hr-135 d.Hr): Întrepătrunderea culturilor locale

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Southern Levant During the First Centuries of Roman Rule (64 Bce-135 Ce): Interweaving Local Cultures

Conținutul cărții:

Pornind de la problemele globalizării și de la studiile recente despre mecanismele de absorbție a culturilor în Imperiul Roman, această carte se concentrează pe Orientul Apropiat, o zonă care a primit mult mai puțină atenție decât partea vestică a Imperiului Roman în contextul dezbaterii despre romanizare. Cimadomo încearcă să dezvolte noi înțelegeri ale imperialismului și colonialismului, subliniind numeroasele și multiplele elemente culturale care existau în provinciile orientale și ridicând multe întrebări, cum ar fi bilingvismul societăților antice, relația dintre diferite culturi și dificultatea de a folosi terminologii moderne pentru a explica fenomene antice.

Primul obiectiv se concentrează pe zona Galileii și pe colectarea tuturor dovezilor pentru reconstruirea istoriei regiunii. Tema etniei galileenilor este foarte complexă, deoarece chiar și dovezile literare din primele secole î.Hr. și d.Hr.

referitoare la Galileea nu specifică nimic despre identitatea lor etnică. Se ridică, de asemenea, problema arabilor, a originilor și etniei lor, cu un accent deosebit pe Itureeni și Nabateeni. Alături de o analiză completă a teritoriilor pe care le-au ocupat, Cimadomo explorează diferitele artefacte: de la sculpturi la ceramică, de la temple la monede, se conturează imaginea unei zone influențate de diferite culturi, în care locuitorii au fost capabili să își creeze propria cultură, diferită de toate celelalte părți ale Imperiului Roman.

Un capitol este dedicat Decapolei, acordându-se atenție dovezilor literare și arhitecturale ale fiecărui oraș și dezvoltării lor urbane într-o perioadă puțin studiată. O caracteristică importantă care reiese în mod clar este natura religioasă a așezărilor anterioare: cele mai multe dintre ele au fost probabil sanctuare în timpul perioadei elenistice și s-au dezvoltat abia după venirea romanilor. În timpul acestei dezvoltări, teatrele au jucat un rol principal, fiind aparent primele structuri construite în fiecare oraș aflat sub stăpânire romană.

Devine clar că problemele de omogenizare și diferențiere au fost prezente chiar și în trecut. Locuitorii și-au contestat identitatea, adaptând și modificând impulsurile străine, creând noi societăți și noi moduri de a fi roman.