Leyte 1944: Întoarcerea în Filipine

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Leyte 1944: Întoarcerea în Filipine” de Clayton Chun oferă o prezentare cuprinzătoare a campaniei de recucerire a Leyte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cuprinzând atât bătăliile terestre, cât și cele navale. În ciuda conținutului său informativ, care include hărți, fotografii și diagrame de luptă, cititorii au remarcat probleme legate de calitatea scrierii și de concizia acesteia, lăsând unele evenimente-cheie subexplorate.

Cartea este lăudată pentru că este foarte informativă, oferind grafice detaliate, tabele, hărți, fotografii de epocă și o cronologie bine structurată. Ea descrie în mod eficient campania, forțele adverse și bătăliile implicate. Mulți recenzenți au apreciat caracterul adecvat al cărții atât pentru cititorii generali, cât și pentru entuziaștii militari.

Mai mulți recenzenți au criticat stilul de scriere ca fiind stângaci și lipsit de concentrare, sugerând că ar fi putut beneficia de o editare mai bună. În plus, unii au considerat că a fost prea scurtă, omițând detalii semnificative despre campanie. Planșele color au fost, de asemenea, remarcate ca fiind de calitate slabă, iar anumite bătălii cruciale nu au fost acoperite suficient.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Leyte 1944: Return to the Philippines

Conținutul cărții:

Pierderea Filipinelor în 1942 a fost cea mai gravă înfrângere din istoria militară americană. Generalul Douglas MacArthur, "Leul din Luzon", a fost evacuat din ordinul președintelui chiar înainte de cădere, dar a promis că se va întoarce, iar în august 1944 s-a ținut de cuvânt când a condus cel mai mare asalt amfibiu din Războiul din Pacific de până atunci pe insula Leyte.

Aceasta este povestea completă a acelei bătălii fatale, una dintre cele mai feroce campanii ale celui de-al Doilea Război Mondial și una de o importanță strategică și simbolică uriașă. Ea a fost precedată de cea mai mare bătălie navală purtată vreodată: bătălia din Golful Leyte, în care Marina Imperială Japoneză a fost zdrobită în mod decisiv. Acest lucru a permis celor patru divizii ale Armatei a șasea a generalului-locotenent Krueger să conducă asaltul.

În fața rezistenței japoneze încăpățânate, inclusiv a primei utilizări sistematice a atacurilor kamikaze, forțele americane au înaintat încet înainte ca un alt asalt amfibiu să cucerească poziția vitală de la Ormoc în ultima bătălie decisivă a campaniei. Bazat pe cercetări aprofundate în cadrul Institutului de Istorie Militară al Armatei SUA, împreună cu alte surse de arhivă și veterani, acest studiu important aruncă o lumină nouă asupra operațiunii prin care SUA s-au întors în cele din urmă în Filipine și, în acest fel, au pus un alt cui ferm în sicriul Imperiului Japonez.