Libia și dezordinea globală durabilă

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză provocatoare a ordinii globale și folosește Libia ca studiu de caz pentru a explora teme legate de dezordinea politică și provocările economice. Autorul, Jason Pack, susține că epoca de după Războiul Rece s-a încheiat, ducând la o situație caracterizată de dezordine globală, în care statele și actorii nestatali concurează pentru putere. Narațiunea este îmbogățită cu anecdote personale și perspective detaliate asupra economiei Libiei, oferind cititorilor o înțelegere cuprinzătoare a situației actuale a țării.

Oferă o rară privire aprofundată asupra economiei Libiei înainte și după revoluție.

Stilul captivant de scriere combină anecdotele personale cu analiza la nivel macro.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Libya and the Global Enduring Disorder

Conținutul cărții:

Nu mai trăim într-o lume guvernată de o coordonare internațională, de un bloc NATO unificat sau de un hegemon american. În mod tradițional, declinul unui imperiu duce la o restabilire a echilibrului de putere, prin intermediul unei lupte între sistemele de ordine rivale. Cu toate acestea, această dinamică este surprinzător de absentă astăzi; în schimb, toate superputerile au încercat, uneori, să promoveze ceea ce Jason Pack numește „dezordinea durabilă”.

Acesta susține că actualul conflict din Libia - mai mult decât războaiele civile din Yemen, Siria, Venezuela sau Ucraina - constituie microcosmosul ideal în care pot fi identificate caracteristicile principale ale acestei noi ere geopolitice. Traiectoria post-Qadhafi a țării a fost modelată de absența absolută a unei diplomații internaționale coerente; în timp ce implozia progresivă a Libiei a precipitat contagiunea transfrontalieră, corodând și mai mult instituțiile globale și parteneriatul internațional.

Pack se bazează pe peste două decenii de cercetare în și despre Libia și Siria pentru a evidenția aspectele kafkiene ale afacerilor globale de astăzi. El arată cum nici măcar amenințările reprezentate de Primăvara arabă și asasinarea ambasadorului american J. Christopher Stevens la Benghazi nu au putut determina un răspuns occidental unitar. Mai degrabă, acestea au subminat și mai mult colaborarea globală, demonstrând natura care se consolidează singură a ordinii mondiale care se prăbușește progresiv.