Limbaj, interacțiune și demență frontotemporală: Ingineria inversă a minții sociale

Titlul original:

Language, Interaction, and Frontotemporal Dementia: Reverse Engineering the Social Mind

Conținutul cărții:

În trecut, înainte ca tehnologiile îmbunătățite să permită observarea directă a activității creierului, pacienții cu leziuni cerebrale reprezentau o cale principală de înțelegere a structurii limbajului și de deducție a funcției creierului.

În prezent, odată cu evoluțiile rapide din domeniul neuroștiințelor, ceea ce știm despre creier ne poate informa cu privire la limbaj, permițându-ne să elaborăm ipoteze cu privire la rolul anumitor regiuni ale creierului în utilizarea limbajului. Pacienții cu leziuni cerebrale devin astfel populații care servesc drept cazuri de testare.

În acest volum, cercetătorii se concentrează pe interacțiunile pacienților cu demență frontotemporală. Acești pacienți prezintă atrofie a emisferei drepte, a polului frontal și temporal, ceea ce le lasă abilitățile cognitive intacte, dar le afectează interacțiunile sociale și le schimbă personalitatea. Volumul se deschide cu o discuție despre lobii frontali și contribuțiile lor preconizate la limbaj ca instrument de interacțiune socială.

Apoi se aplică o abordare analitică a conversației pentru a analiza ce schimbări în structura interacțiunii conduc la sentimentul că interacțiunile sunt afectate sau inadecvate. În cele din urmă, volumul se încheie cu o perspectivă asupra contribuției FTD la înțelegerea socialității umane și a ceea ce s-a câștigat în înțelegerea creierului și a limbajului.