Limbajul noilor media

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Language of New Media” de Lev Manovich oferă un cadru teoretic pentru înțelegerea noilor media prin stabilirea unor paralele cu formele media anterioare, în special cu cinematografia. Ea încearcă să ilustreze modul în care progresele tehnologice influențează limbajul media și modul în care acest limbaj modelează percepția și cultura umană. În timp ce mulți cititori consideră această carte pătrunzătoare și fundamentală în studiile media, criticile se concentrează pe complexitatea și limbajul uneori opac al acesteia.

⬤ Oferă o bază teoretică solidă pentru înțelegerea noilor media.
⬤ Realizează analogii ingenioase între noile media și forme istorice precum cinematografia.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra relației dintre tehnologie, conținut și interfață.
⬤ Stimulează gândirea critică și discuțiile în domeniu.
⬤ Bogat în note de subsol, referințe și exemple pentru explorare ulterioară.

⬤ Limbajul poate fi opac și dificil de utilizat.
⬤ Unele afirmații pot fi lipsite de o demonstrație completă sau de dovezi clare.
⬤ Aplicabilitate limitată la evoluțiile moderne din social media post-publicare.
⬤ Anumiți cititori o consideră aridă, plictisitoare sau prea complexă, ceea ce o face dificil de abordat.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Language of New Media

Conținutul cărții:

O prezentare stimulantă și eclectică a noilor media, care își găsește originile în media vechi, în special în cinema.

În această carte, Lev Manovich oferă prima teorie sistematică și riguroasă a noilor media. El plasează noile media în cadrul istoriei culturilor vizuale și mediatice din ultimele secole. El discută dependența noilor media de convențiile vechilor media, cum ar fi cadrul dreptunghiular și camera mobilă, și arată cum lucrările noilor media creează iluzia realității, se adresează spectatorului și reprezintă spațiul. El analizează, de asemenea, categoriile și formele specifice noilor media, precum interfața și baza de date.

Manovich utilizează concepte din teoria filmului, istoria artei, teoria literaturii și știința calculatoarelor și dezvoltă, de asemenea, noi construcții teoretice, precum interfața culturală, montajul spațial și cinegratografia. Teoria și istoria cinematografiei joacă un rol deosebit de important în carte. Printre alte subiecte, Manovich discută paralelele dintre istoria cinematografiei și a noilor media, cinematograful digital, ecranul și montajul în cinematografie și în noile media, precum și legăturile istorice dintre filmul de avangardă și noile media.