Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Lieberman prezintă o abordare nouă și interdisciplinară a evoluției limbajului și a mecanismelor creierului. Deși oferă informații convingătoare și pune în discuție perspectivele stabilite, în special teoriile lui Chomsky, este criticată pentru prejudecățile sale, simplificarea excesivă a opiniilor opuse și unele inconsecvențe în argumentare.
Avantaje:Cartea oferă o teză extrem de originală și intrigantă care face legătura între neuroștiințe și lingvistică. Ea oferă perspective valoroase asupra evoluției limbajului și prezintă un sistem lingvistic funcțional bazat pe colaborarea mai multor regiuni ale creierului, care se aliniază înțelegerii neuroștiințifice actuale. Cititorii o consideră provocatoare și revoluționară în ceea ce privește implicațiile sale pentru cogniție.
Dezavantaje:Autorul manifestă o prejudecată puternică față de teoriile lui Chomsky, ceea ce conduce la interpretări eronate percepute ale punctelor de vedere opuse. Unele argumente sunt prost construite, iar scrisul poate părea mai degrabă încărcat emoțional decât strict academic. Criticii susțin că cartea interpretează datele în mod selectiv pentru a se potrivi cu agenda lui Lieberman, putând induce în eroare noii veniți care caută o înțelegere echilibrată a evoluției limbajului.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Human Language and Our Reptilian Brain: The Subcortical Bases of Speech, Syntax, and Thought
Conținutul cărții:
Această carte este o intrare în dezbaterea aprigă actuală dintre psiholingviști, neuroștiințifici și teoreticieni evolutivi cu privire la natura și originile limbajului uman.
Un neurolog proeminent preia aici cazul darwinist, folosind date rareori luate în considerare de psiholingviști și neurolingviști pentru a argumenta că limbajul uman - deși mai sofisticat decât toate celelalte forme de comunicare animală - nu este o abilitate calitativ diferită de toate formele de comunicare animală, nu necesită un salt evolutiv cuantic pentru a o explica și nu este unificat într-un singur "instinct lingvistic". Folosind dovezi clinice de la pacienții cu deficiențe de vorbire, neuroimagistică funcțională și biologie evolutivă pentru a-și susține cazul, Philip Lieberman susține că limbajul uman nu este un singur modul separat, ci un sistem neurologic funcțional alcătuit din mai multe abilități separate.
Lieberman susține că limbajul rămâne așa cum a început: un dispozitiv de a face față lumii. Dar, într-o lovitură dată narcisismului uman, el susține că această abilitate umană remarcabilă este un produs secundar al abilităților strămoșilor noștri reptilieni îndepărtați de a evita pericolele, de a profita de oportunități și de a trăi pentru a vedea o altă zi.
