Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Lines On The Land” de Herring oferă o examinare pătrunzătoare și captivantă a literaturii din jurul parcurilor naționale americane, concentrându-se în special pe experiențele directe din Yellowstone. Cartea explorează diverse perspective asupra parcurilor naționale și include reproduceri frumoase de artă.
Avantaje:Examen aprofundat al literaturii despre parcurile naționale, anecdote personale captivante din experiențele autorului în Yellowstone, frumoase lucrări de artă incluse, ușor de citit în ciuda subiectelor serioase și invocă un sentiment de nostalgie pentru frumusețea naturală a Americii.
Dezavantaje:Poate să nu se încadreze perfect în categoria „critică literară”, limitându-și potențial publicul; unii cititori pot găsi subiectul de nișă sau mai puțin atrăgător.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Lines on the Land: Writers, Art, and the National Parks
Conținutul cărții:
Fotograful din secolul al XIX-lea William Henry Jackson s-a plâns odată de scepticismul cu care au fost întâmpinate primele descrieri ale Yellowstone: locul era prea minunat pentru a fi crezut. Publicul a cerut dovezi, iar o serie de artiști și scriitori au făcut-o. Acești exploratori timpurii au manifestat un devotament puternic față de sălbăticia tinerei națiuni - naturalistul John Muir a străbătut celebrul ținut pe jos din Wisconsin până în Florida - și, prin lucrările lor, au stabilit categorii estetice care există și astăzi. În lucrarea Lines on the Land, Scott Herring susține că acești scriitori și artiști au fost creatori de canoane, recunoscând parcurile naționale ca opere de artă naturale și conferindu-le un prestigiu cultural: parcurile erau splendidele puncte focale ale peisajului american.
Aceste lucrări timpurii, de canonizare, sunt omagii aduse unei sălbăticiuni vaste, neatinse. Totuși, această laudă va ceda treptat locul unei furii specific americane - ceea ce Herring numește "idealism revoltat". Generațiile următoare s-au confruntat cu o cultură în schimbare care a absorbit imperfect, și chiar a denaturat, estetica parcurilor naționale. Parcurile postbelice au fost invadate de mașini și turiști care nu puteau egala angajamentul profund al naturaliștilor pionieri față de mediul înconjurător și aprecierea pentru acesta. Ca urmare, tonul colectiv al cronicarilor parcurilor a evoluat de la celebrarea frumuseții impresionante la indignarea față de corupția percepută a parcurilor, atât ca ideal, cât și ca cadru fizic real.
Herring urmărește această schimbare prin intermediul lucrărilor unui spectru larg de minți creative, de la figuri timpurii precum Muir și Thomas Moran la observatori ai parcurilor de mai târziu, precum Ansel Adams, Sylvia Plath, Edward Abbey și Rick Bass. Textul este punctat de "intercapitole" autobiografice, în care Herring face legătura între temele principale ale cărții și propriile sale experiențe în Parcul Național Yellowstone.
