Literatura a două lumi: Primele romane ale lui Kazuo Ishiguro

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Two-World Literature: Kazuo Ishiguro's Early Novels

Conținutul cărții:

În acest studiu, Rebecca Suter își propune să complice înțelegerea noastră a literaturii mondiale prin examinarea utilizării creative și critice a stereotipurilor culturale în romanele de început ale lui Kazuo Ishiguro. "Literatura mondială" a fost supusă unei examinări tot mai atente în ultimii ani: Aamir Mufti a numit-o rezultatul "gândirii unei singure lumi", moștenirea unui sistem imperial de cartografiere culturală dintr-o perspectivă unificată.

Suter consideră ficțiunea lui Ishiguro drept o alternativă importantă la această paradigmă. Născut în Japonia, crescut în Regatul Unit și tradus într-o gamă largă de limbi, Ishiguro a folosit în mod conștient, de-a lungul carierei sale, poziționarea sa culturală multiplă pentru a produce texte care privesc preocupările umane generale într-un mod semnificativ diferit. Printr-o lectură atentă a primelor sale strategii narative, Suter explică modul în care Ishiguro a reușit să creeze o "literatură a două lumi" care abordează preocupările umane universale și evită capcanele perspectivei unice, centrată pe Occident, a "viziunii unei singure lumi".

Plasarea primelor sale două romane, A Pale View of Hills (1982) și An Artist of the Floating World (1986), într-o Japonie folosită explicit ca metaforă i-a permis lui Ishiguro să parodieze și să submineze stereotipurile occidentale despre Japonia și, prin extensie, să conteste universalitatea valorilor occidentale. Această subversiune a fost amplificată în cel de-al treilea roman al său, The Remains of the Day (1989), care este perfect lizibil prin paradigmele culturale engleză și japoneză.

Pornind de la această subversiune a stereotipurilor, primele lucrări ale lui Ishiguro investighează relația complexă dintre condiționarea socială și agenție, arătând cum comportamentul personajelor este legat de moștenirea lor culturală, dar nu poate fi redus la aceasta. Această abordare se află la baza portretizării convingătoare a experienței umane de către autor în lucrări mai recente, precum Never Let Me Go(2005) și The Buried Giant (2015), care i-au adus lui Ishiguro o audiență globală și un Premiu Nobel.

Lipsiți de explicațiile ușoare ale gândirii într-o singură lume, cititorii literaturii lui Ishiguro cu două lumi sunt obligați să aprecieze complexitatea interrelației dintre identitatea individuală și cea colectivă, memoria personală și cea istorică, influența și agenția, pentru a obține o "apreciere în două lumi" mai nuanțată a experienței umane.