Locul inimii

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un roman de călătorie care prezintă o mamă și fiica ei adolescentă cu probleme, în timp ce călătoresc prin Islanda. Cartea explorează teme precum relațiile familiale, apartenența și luptele personale pe fundalul peisajelor uimitoare ale Islandei. Romanul combină umorul, profunzimea emoțională și referințele culturale, deși stilul său unic și ritmul pot pune la încercare implicarea cititorului.

⬤ Descrieri bogate și vii ale peisajelor Islandei care evocă dorința de a le vizita.
⬤ Rezonanță emoțională puternică cu teme precum maternitatea, dependența și căutarea identității.
⬤ Dezvoltarea unică a personajelor, în special a protagonistei Harpa și a relației sale complexe cu fiica sa Edda.
⬤ Momente ingenioase și pline de umor în întreaga narațiune.
⬤ Perspective culturale asupra vieții islandeze care sporesc profunzimea poveștii.
⬤ Priceperea traducătorului în redarea textului original într-o engleză fluentă este lăudabilă.

⬤ Ritmul lent, care face dificil pentru unii cititori să rămână implicați.
⬤ Lipsa unor indicii clare de dialog, care poate deruta cititorii și întrerupe fluxul narativ.
⬤ Grad de simpatie amestecat al personajelor, în special cu comportamentele frustrante ale lui Harpa față de Edda.
⬤ Proza densă și uneori poetică poate fi dificil de parcurs, ducând la momente de plictiseală.
⬤ Unii cititori au considerat că intriga este ciudată sau nu este imediat convingătoare, ceea ce i-a determinat să pună cartea jos de mai multe ori.

(pe baza a 36 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Place of the Heart

Conținutul cărții:

Câștigător al Premiului Cultural VISA și al Premiului Național de Literatură Islandeză.

Harpa, mamă singură, a fost întotdeauna o inadaptată. Descrierea ei fizică nu seamănă cu a niciunui alt islandez: atât de mică încât se autodefinește ca fiind pitică, atât de întunecată la piele încât se îndoiește de legătura genetică cu părinții ei, atât de ciudată încât aproape că i-a crezut pe copiii care au confundat-o cu o creatură mitică a pădurii. Chiar și ca adult, se străduiește să își înțeleagă locul în lume.

Așa că, atunci când vede cât de mult suferă fiica ei adolescentă, Edda, de la supradoza de droguri a unui prieten apropiat, Harpa nu are de ales decât să o îndepărteze de prietenii ei din oraș. Ea apelează la ajutorul unui prieten și își încarcă fiica reprobată și lucrurile lor într-o camionetă, pornind într-o excursie spre fiordurile bucolice din estul Islandei.

Pe măsură ce conduc prin peisajul de o frumusețe crudă, înconjurând vârfuri vulcanice, luptându-se cu furtuni de vânt violente și mergând înainte spre o vale înverzită, vulnerabilitățile lor personale par cumva mai puțin periculoase. Lumea naturală, cu toate contrastele sale, îi oferă lui Harpa alinare și șansa de a reflecta asupra trecutului său pentru a-și deschide inima.