Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzentul laudă „Logica împotriva umanității” ca o explorare semnificativă a gândirii pure, distingând-o de procesele mentale obișnuite. Ei evidențiază contribuția unică a lui Scaligero la gândirea științifică spirituală modernă și recomandă această carte în detrimentul altor lucrări ale sale, în ciuda recunoașterii unor limitări în abordarea unor dileme morale mai profunde și a lipsei anumitor idei din partea altor gânditori.
Avantaje:⬤ Demonstrează o distincție clară între gândirea obișnuită și gândirea pur intuitivă
⬤ conturează riguros o cale modernă către Imaginație
⬤ foarte recomandată pentru studenții serioși ai științei spirituale
⬤ contribuție valoroasă în comparație cu alte lucrări ale lui Scaligero.
Dezavantaje:Ar putea aprofunda dilemele morale întâlnite în gândirea pură; nu explorează pe deplin anumite idei ale altor spiritiști precum Ben-Aharon cu privire la utilizarea experiențelor negative în procesul de spiritualizare.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Logic Against Humanity: The Myth of Science and the Path of Thinking
Conținutul cărții:
Logica împotriva umanității este considerată de mulți drept cea mai importantă lucrare a lui Massimo Scaligero. Aceasta examinează dificultățile cu care se confruntă filosofii și oamenii de știință din zilele noastre care folosesc gândirea "discursivă" pentru a explica misterul existenței umane. Gândirea "discursivă", care ține seama de limitările inerente ale raționalismului și ale prezumțiilor științifice, este considerată de Scaligero o formă de tulburare mintală, larg răspândită în cultura actuală. Într-adevăr, el arată cum membrii comunității științifice și ai mediului academic - inconștienți de efectul aderării gândirii la forțele corporale - sunt adesea ei înșiși difuzori involuntare ai tulburării mentale pe care încearcă să o analizeze în cercetările lor.
În prima jumătate a cărții, "Mitul științei", Scaligero discută numeroase subiecte, inclusiv modul în care lucrările lui Freud și Jung au condus la eliminarea "sacrului" prin "sacralizarea" inconștientului.
În a doua jumătate a cărții, "Calea gândirii", autorul susține că, pentru a remedia problemele gândirii moderne, trebuie să cultivăm percepția "ființei" gândirii - o percepție care a scăpat multor gânditori, de la Hegel la Krishnamurti, care au fost incapabili să își elibereze gândirea în mod eficient de "discursivitate". Massimo Scaligero insistă asupra faptului că o "știință a gândirii" trebuie să fie generată în cadrul umanității - o gândire care transcende limitele elaborării conceptuale - o știință însuflețită continuu de ființa vie din care se naște. Ajutându-ne să atingem acest scop, Scaligero elucidează o cale bazată pe "tehnicile de concentrare", necesare în cele din urmă pentru realizarea lui "EU SUNT".
