Logos și putere la Isocrate și Aristotel

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Logos and Power in Isocrates and Aristotle

Conținutul cărții:

O reconsiderare provocatoare a două abordări clasice concurente ale discursului, politicii și educației

Ca unul dintre filosofii fondatori ai tradiției occidentale, Aristotel a ridicat multe dintre problemele care încă animă dezbaterile academice în științele umaniste. În schimb, Isocrate, în ciuda reputației sale considerabile de educator în Antichitate și în Renaștere, a devenit o figură marginală în istoria intelectuală a Occidentului.

Logos and Power in Isocrates and Aristotle prezintă viziunea lui Isocrates asupra discursului ca un rival demn, mai degrabă decât un simplu precursor, al Retoricii lui Aristotel. Prezentându-i pe Isocrate și Aristotel ca adversari într-o dezbatere privind caracterul, resursele și scopurile educației retorice, Ekaterina V. Haskins susține că o mare parte din ceea ce Aristotel avea de spus despre statutul retoricii și rolul discursului în viața unui oraș-stat grec ar fi putut fi o reacție implicită la Isocrate.

Haskins consideră că Isocrates oferă o teorie a discursului și a educației civice mai cuprinzătoare și mai adaptată din punct de vedere cultural decât Aristotel, al cărui proiect intelectual dezangajează filosofia morală de contingențele culturii publice și prezintă retorica doar ca pe o artă la îndemâna unui om de stat cu pregătire filosofică. Haskins definește abordarea discursului de către Isocrate ca fiind constitutivă și pe cea a lui Aristotel ca fiind instrumentală și arată cum prima este mai apropiată de obiectivele teoriei și pedagogiei retorice contemporane.