Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
Jewish Lore in Manichaean Cosmogony: Studies in the Book of Giants Traditions
Conținutul cărții:
O lucrare intitulată "Cartea giganților" figurează în toate listele canonului maniheist păstrate din antichitate. Atât natura acestei lucrări, cât și bagajul intelectual al profetului persan din secolul al III-lea căruia îi este atribuită au rămas necunoscute cercetătorilor până în 1943, când W.
B. Henning a publicat fragmente din mai multe versiuni iraniene medii ale Cărții uriașilor. Douăzeci și opt de ani mai târziu, J.
T. Milik a descoperit la Qumran mai multe exemplare ale unei lucrări aramaice fragmentare care este, fără îndoială, precursoarea recensiunii maniheiste de mai târziu. O altă lucrare importantă, autobiografia lui Mani, așa-numitul Codex Mani de la Köln, a fost adusă în atenția cercetătorilor în 1970, cu dovezi că Mani și-a petrecut tinerețea printre Elchasaites, o sectă iudeo-creștină care respecta Sabatul, legi dietetice stricte și practici riguroase de purificare.
Deși principalii orientaliști ai secolelor al XIX-lea și al XX-lea au subliniat în mod constant componenta iraniană a gândirii lui Mani, Reeves susține, în lumina dovezilor extrase din descoperirile menționate mai sus și dintr-o bogată panoramă de alte surse textuale, că structura fundamentală a cosmogoniei maniheiste este, în cele din urmă, îndatorată expansiunilor exegetice iudaice ale Genezei 6:1-4. Reeves începe cu o examinare a mărturiilor antice despre conținutul Cărții uriașilor a lui Mani. Apoi, folosind documente din iudaismul celui de-al Doilea Templu, literatura gnostică clasică, rapoarte ereziologice creștine și musulmane, texte siriace și scrieri maniheiste, el oferă o analiză detaliată atât a rescrierilor de la Qumran, cât și a celor maniheiste ale lucrării, demonstrând interdependențe suplimentare și sugerând noi aranjamente narative.
El abordează o serie de citate dintr-o sursă maniheistă fără nume, găsite într-o omilie pascală a patriarhului monofizit Severus din Antiohia din secolul al VI-lea și o narațiune din Thoeodore bar Konai. Reeves demonstrează că motivele literaturii evreiești Enohice, în special cele ale poveștii Veghetorilor și Uriașilor, formează scheletul învățăturilor cosmologice ale lui Mani și că capitolele 1-11 din Geneza au fertilizat gândirea Orientului Apropiat, până la granițele Indiei și Chinei.
