Lorzii mării: Pirați, violență și comerț în Japonia medievală târzie

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză detaliată a istoriei piraților japonezi, cunoscuți sub numele de „Wokou” sau „suigun”, și este recunoscută pentru cercetările și perspectivele sale ample. Cu toate acestea, cartea este remarcată ca fiind o lectură dificilă, care necesită un efort considerabil din partea cititorului. În plus, unele recenzii critică încadrarea corectă din punct de vedere politic a figurilor istorice de către autor.

⬤ Cercetări și detalii excelente pe un subiect rar abordat.
⬤ Oferă informații valoroase despre cultura și istoria piraților japonezi.
⬤ Ușor de citit și cu surse complete.
⬤ Recunoscută ca o contribuție importantă la domeniul studiilor din Asia de Est.

⬤ Nu este o lectură ușoară; necesită un efort semnificativ.
⬤ Unii cititori consideră problematică perspectiva corectă din punct de vedere politic a autorului, care conduce la o narațiune deformată.
⬤ Critici privind etichetarea de către autor a suigun-urilor drept „lorzi”, despre care unii consideră că denaturează contextul lor istoric.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lords of the Sea: Pirates, Violence, and Commerce in Late Medieval Japan

Conținutul cărții:

Lords of the Sea revizuiește înțelegerea noastră asupra transformărilor politice, economice și culturale epice din perioada medievală târzie a Japoniei (cca.

1300-1600) prin schimbarea cadrului analitic terestru convențional cu unul centrat pe perspectivele navigatorilor care, deși de obicei respinși ca "pirați", se considerau lor înșiși lorzi ai mării. Pe parcursul acestor secole, domnii de mare ai Japoniei au devenit magnați ai mării care au exercitat o autoritate politică și economică din ce în ce mai mare prin dezvoltarea unor domenii maritime autonome care funcționau în afara auspiciilor autorității de stat.

Aceștia au jucat un rol-cheie în funcționarea rețelelor care leagă Japonia de restul lumii, iar afacerile lor de protecție, organizațiile de transport maritim și practicile de stăpânire a mărilor și-au extins influența peste valuri până pe continent, modelând relațiile comerciale și diplomatice cu Coreea și China. În această perioadă, autoritățile terestre ale Japoniei nu numai că au ajuns să accepte autonomia "piraților", dar au și concurat pentru a sponsoriza bandele de domni de mare care puteau administra proprietățile de pe litoral, duce lupte pe mare, proteja navigația și desfășura activități comerciale. La rândul lor, familiile de domni de mare proeminenți și-au extins dominația prin schimbarea locului de prestare a serviciilor între mai mulți patroni și prin însușirea retoricii de domnie de pe uscat, care a forțat autoritățile să îi recunoască drept domni legitimi ai domeniilor de pe mare.

Până la sfârșitul perioadei medievale târzii, ambițiile, tacticile și tehnologiile bandelor de mercenari ale stăpânilor mării s-au dovedit a fi parte integrantă a dimensiunilor navale ale revoluției militare japoneze din secolul al XVI-lea. Stăpânii mărilor și-au transformat autonomia medievală târzie în poziții de influență în Japonia modernă timpurie și au contribuit la transformarea controlului mărilor în parte a fundamentelor ideologice ale statului.