Los monlogos de Ludovico este cel de-al doilea roman cu care William Castao-Bedoya ne surprinde.
În această lucrare, autorul emoționantului Flores para Mara Sucel (Flori pentru Mara Sucel) își reafirmă abilitățile de recreator al profunzimii umane. Încetul cu încetul, Castao-Bedoya ne introduce în lumea lui Ludovico.
La început, cititorul ar putea crede că acesta este un personaj care își propune să ne arate lumea sa limitată și plictisitoare, dar pe măsură ce povestea avansează, descoperim un glob primar și elementar din care nu lipsesc interpretările, sentimentele, compasiunea și pasiunile sale. Totuși, marele și durerosul paradox al acestui roman este că cititorul este confruntat cu drama pe care Ludovico o suferă și o povestește inconștient. Drama vieții sale, limitată de lipsa de înțelegere, de viziunea sa neascultătoare și de urechea sa stângace, care îl condamnă la o înțelegere fragmentată pe care încearcă să o umple cu fantezia sa.
Drama cuiva care poartă în el o ironie nesperată și a cărui simplitate ne duce pe neașteptate la granițele râsului și ale lacrimilor. Ludovico trăiește, ca un văl invizibil, dubla lipsă de exprimare a lumii sale și de înțelegere a lumii exterioare.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)