Lost in Sight este o poezie care emoționează, liniștește și, mai presus de toate, atrage atenția. Este o împletire magistrală a conceptului de ceea ce este pierdut, ceea ce nu a fost niciodată.
Dacă priviți poemele pe pagină, veți vedea că cuvintele, versurile, chiar și ideile tandre sau zdrobitoare sunt întrerupte de goluri, așa cum poemele însele au bătăi neregulate ale inimii. Pânza lui Rifkah se întinde de la Li Po la fotografia lui Dorothea Lange, Migrant Mother, în care ea face o paralelă cu „copiii pierduți ai lui Rachel/ capturați în imagini/ o clipă oprită”. Atenție însă, sugerează ea, să te pierzi „În muzeul dorinței”.
„... când vrei să adaugi căldură focului/ vino aici pentru idei/ dacă te pierzi nu e nimeni de vină/ nu promitem nimic”.
Cel mai puternic pentru mine este „Vântul dominant”, inspirat de Cvartetul pentru sfârșitul timpului al lui Olivier Messiaen Întotdeauna există mișcare în poeme, prin anotimpuri, printre copaci, prin istorie. Rifkah îl imaginează pe Neruda în „In the Photo Pablo Neruda Holds a Large Shell”.
'credea că s-a pierdut/ acum are marea/ în mâini'. Și este whorling.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)