Love Don't Need a Reason: Viața și muzica lui Michael Callen

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Love Don't Need a Reason: The Life & Music of Michael Callen” ca o biografie bine documentată și frumos scrisă, care surprinde viața, muzica și activismul lui Michael Callen, o figură proeminentă a comunității gay și a activismului împotriva SIDA. Criticii apreciază povestirea sinceră și dedicarea autorului de a aduce la lumină moștenirea lui Callen. Cu toate acestea, unii critică lipsa unui index, care a fost o decizie financiară.

Cartea este bine scrisă, bine documentată și oferă o înțelegere profundă a vieții lui Michael Callen ca muzician și activist împotriva SIDA. Cartea este descrisă ca fiind sinceră, inspirațională și importantă atât pentru comunitatea LGBTQIA+, cât și pentru publicul larg. Criticii laudă dedicarea autorului și impactul emoțional al poveștii lui Callen.

Principala critică remarcată a fost omiterea unui index, pe care unii cititori au considerat-o o deficiență a cărții, atribuită constrângerilor financiare cu care se confruntă noii autori.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Love Don't Need a Reason: The Life & Music of Michael Callen

Conținutul cărții:

De pe o scenă ridicată în fața Capitoliului SUA, pe 25 aprilie 1993, Michael Callen a privit mulțimea: aproximativ un milion de oameni se întindeau de-a lungul National Mall în cea mai mare demonstrație publică de solidaritate politică a homosexualilor din istorie. "Ce priveliște", a spus el mulțimii, sunetul său serios din Midwestern reverberând prin difuzoare. "Sunteți o priveliște plăcută pentru ochi. A fi homosexual este cel mai mare dar pe care l-am primit vreodată și nu-mi pasă cine știe despre asta". Apoi s-a lansat într-o interpretare superbă a piesei "Love Don't Need a Reason", imnul SIDA pe care l-a compus împreună cu Marsha Malamet și regretatul Peter Allen. Când Callen a terminat de cântat, oamenii au aplaudat și au arătat simbolul familiar al limbajului semnelor americane pentru "I Love You". Pentru că știau că sentimentul cântecului era adevărat pentru Callen, care își anunțase recent retragerea din muzică și activism după ce a trăit mai mult de un deceniu cu ceea ce se numea atunci "SIDA în toată regula". După Marșul de la Washington, Callen s-a întors la Los Angeles, casa sa recent adoptată pe Coasta de Vest. În lunile care au urmat, starea sa de sănătate a scăzut rapid, iar la 27 decembrie 1993, Callen a murit din cauza sarcomului Kaposi pulmonar legat de SIDA. Love Don't Need a Reason se concentrează pe cea mai importantă și durabilă moștenire a lui Callen: muzica sa. Martor al ultimilor ani neglijați ai eliberării homosexualilor și figură majoră a primilor ani ai crizei SIDA, Michael Callen a povestit aceste experiențe prin cântece.

Organizator comunitar, activist, autor și arhitect al mișcării de auto-împuternicire privind SIDA, el a schimbat literalmente modul în care facem sex în timpul unei epidemii atunci când a fost co-autorul unuia dintre primele ghiduri de sex protejat în 1983. Cântăreț, compozitor și interpret talentat, el a creat, de asemenea, muzică gay pentru homosexuali și a folosit muzica pentru a educa și responsabiliza persoanele cu SIDA. Ascultarea din nou a muzicii sale ne permite să auzim dinamica schimbătoare a familiilor americane, schimbarea noțiunilor de masculinitate, migrația homosexualilor către zonele urbane, politica sexuală a eliberării homosexualilor și activismul HIV/SIDA. Folosind materiale de arhivă extinse și interviuri de istorie orală recent realizate cu prietenii, familia și colegii muzicieni ai lui Callen, Matthew J. Jones îl reintroduce pe Callen în istoria muzicii LGBTQIA+ și plasează muzica lui Callen în centrul activității sale activiste importante. Matthew J. Jones este muzicolog și critic cultural. Un student din prima generație din nordul Georgiei rurale, el a primit un doctorat în Studii critice și comparative de la Universitatea din Virginia în 2014. Munca sa explorează relațiile dintre cultura LGBTQIA+, muzică, media și activism și a apărut în The Journal of the Society for American Music, The Journal of Popular Music Studies, Women and Music și Oxford Handbook of Music and Queerness.

În 2017, a câștigat premiul ASCAP Deems Taylor/ Virgil Thompson pentru critica muzicii de concert pentru eseul său, "Enough of Being Basely Tearful: 'Glitter and Be Gay' and the Camp Politics of Queer Resistance". În prezent, lucrează la o carte intitulată Popular Music-Making During the AIDS Crisis: 1981-1996 (Routledge, în curs de apariție).