LSD: Copilul meu problemă

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o descriere cuprinzătoare și captivantă a vieții lui Albert Hoffman, a descoperirii LSD-ului și a implicațiilor acestei substanțe puternice. Cititorii apreciază umilința sa, munca detaliată de laborator și anecdotele personale care dau viață poveștii. Cu toate acestea, există recenzii mixte cu privire la prezentarea LSD-ului, unii lăudându-i beneficiile, în timp ce alții critică lipsa de accent pe pericolele potențiale ale drogului.

Relatare autobiografică pătrunzătoare, narațiune captivantă, descrieri detaliate ale muncii de laborator și anecdote personale cu figuri istorice. Apreciat pentru perspectiva sa obiectivă asupra LSD și a efectelor sale, făcându-l atât informativ, cât și distractiv. Foarte recomandat pentru cei interesați de LSD și de istoria sa.

Preocupări legate de prezentarea LSD-ului ca fiind exclusiv benefic, cu critici privind discutarea insuficientă a riscurilor drogului și a potențialului de utilizare abuzivă. Unii cititori au avut probleme cu anumite ediții, în special cu formatele kindle care au fost slab prezentate sau ilizibile.

(pe baza a 34 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

LSD: My Problem Child

Conținutul cărții:

Albert Hofmann, care a murit în 2008 la vârsta de 102 ani, a sintetizat pentru prima dată dietilamida acidului lisergic (LSD) în 1938, însă rezultatele testelor pe animale au fost atât de nesemnificative încât substanța chimică a fost abandonată. Mânat de intuiție, el a sintetizat-o din nou în 1943 și, în mod întâmplător, a observat efectele sale profunde asupra sa. Deși munca sa a dus la producerea altor medicamente importante, printre care metamergina, hydergina și dihidroergotamina, LSD a fost cel care i-a marcat cariera.

După ce a descoperit proprietățile LSD-ului, Hofmann a petrecut ani de zile cercetând plantele sacre. A reușit să izoleze și să sintetizeze compușii activi din ciuperca Psilocybe mexicana, pe care i-a numit psilocibină și psilocină. În anii '60, Hofmann s-a împrietenit cu personalități precum Aldous Huxley, Gordon Wasson și Timothy Leary. A continuat să lucreze la Sandoz până în 1971, când s-a pensionat ca director de cercetare al Departamentului de produse naturale. Ulterior, a fost membru al Comitetului pentru Premiul Nobel și a fost nominalizat de revista Time drept una dintre cele mai influente personalități ale secolului XX.

În 2007, Albert Hofmann a rugat-o pe Amanda Feilding să-i publice Copilul problemă, iar cu puțin timp înainte de moartea sa a aprobat o traducere nouă și actualizată a autobiografiei sale (publicată inițial de McGraw Hill în 1979). Aceasta apare aici pentru prima dată în formă tipărită.