Luați întunericul din sufletul meu: Vindecarea după sinuciderea unei persoane dragi

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare plină de compasiune a durerii în urma sinuciderii, mulți cititori considerând-o utilă și reconfortantă. Cartea se bazează pe experiența personală a autorului ca pastor care se confruntă cu pierderea fiului său. Cu toate acestea, unii recenzenți avertizează că mesajele sale spirituale ar putea să nu fie potrivite pentru toată lumea, în special pentru cei care se luptă deja cu probleme de sănătate mintală.

⬤ Oferă o explorare aprofundată a procesului de doliu legat de sinucidere.
⬤ Se bazează foarte mult pe scripturi, ceea ce o face potrivită pentru cei care caută o perspectivă bazată pe credință.
⬤ Mulți cititori spun că au găsit alinare și speranță în împărtășirea sinceră de către autor a experiențelor sale.
⬤ Este considerată utilă atât pentru supraviețuitorii suicidului, cât și pentru cei îndurerați de pierdere.
⬤ Mai mulți cititori remarcă mesajele sale sincere și puternice care rezonează profund.

⬤ Unii cititori consideră că această carte ar putea fi dăunătoare pentru cei care se confruntă deja cu probleme de sănătate mintală, putând oferi un sentiment dăunător de reasigurare cu privire la sinucidere.
⬤ Câțiva recenzenți și-au dorit un caiet de lucru care să însoțească cartea.
⬤ Unii au considerat cartea lipsită de profunzimea sau abordarea pe care o anticipaseră, descriind-o ca fiind „ok” mai degrabă decât excelentă.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Take the Dimness of My Soul Away: Healing After a Loved One's Suicide

Conținutul cărții:

Un portret autentic al durerii, pe cât de poetic și de înălțător pentru suflet, pe atât de emoționant.

În 1994, fiul adult al lui William Ritter s-a sinucis, trimițându-i pe Ritter și familia sa într-o călătorie pe care nicio familie nu dorește să o facă. O parte din procesul de vindecare al lui Ritter după pierderea fiului său a constat în predicarea ocazională de la amvon. Această carte este o colecție de predici pe care le-a ținut, prima la doar trei săptămâni după moartea fiului său, iar ultima nouă ani mai târziu.

Prin intermediul acestora, avem o imagine a unui tată și a unei familii care se luptă cu sinceritate cu durerea lor și care își asumă treptat pierderea. Ritter nu oferă soluții ușoare, tablouri roz și nici o linie de argint, ci vorbește cu sinceritate, în schimb, despre emoțiile dificile și confuzia acestui tip de pierdere și, în cele din urmă, despre un sentiment de speranță pentru supraviețuitorii sinuciderii.

"Cu limbajul unui poet talentat, cu ochiul unui portretist și cu inima unui pastor credincios și a unui părinte iubitor, Bill Ritter ne poartă într-o emoționantă călătorie în formă de Dumnezeu spre vindecare și întregire - a lui și a noastră.".

--L. Georgory Jones, decan al Divinity School și profesor de teologie, Duke University.