Luca/Actele și sfârșitul istoriei

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Luke/Acts and the End of History

Conținutul cărții:

Luca/Actele și sfârșitul istoriei investighează modul în care înțelegerea istoriei în diverse texte din perioada greco-romană luminează escatologia lucaniană. În plus față de Luca/Actele, aceasta ia în considerare zece texte de comparație ca studii de caz detaliate pe parcursul monografiei: Istoriile lui Polybius, Biblioteca de istorie a lui Diodorus Siculus, Eneida lui Virgiliu, Memorable Doings and Sayings a lui Valerius Maximus, Istoriile lui Tacitus, 2 Macabei, Manuscrisul războiului din Qumran, Războiul evreiesc al lui Josephus, 4 Ezra și 2 Baruch.

Studiul aduce o contribuție atât prin metoda sa, cât și prin întrebările pe care le pune. Punând Luca/Actele alături de o gamă largă de texte din cadrul cultural mai larg al lui Luca, acesta depășește două deficiențe metodologice frecvent evidente în cercetările recente: limitarea comparațiilor temelor-cheie la texte de gen similar și separarea paralelismelor neevreiești de cele evreiești. Mai mult, punând întrebări noi menite să dezvăluie concepțiile de bază ale scriitorilor cu privire la istorie - cum ar fi credințele despre forma și sfârșitul istoriei sau agenția divină și umană în istorie - această monografie sfidează tendința persistentă de a subestima centralitatea escatologiei pentru relatarea lui Luca.

Cercetările postbelice influente au reflectat preocupări puternice cu privire la "istoria mântuirii" care rezultă din cadrul istoric specific al acesteia și l-au criticat pe Luca pentru că s-a concentrat asupra istoriei în locul escatologiei din cauza întârzierii parusiei. Deși unele elemente ale acestei teze au fost contestate, Luca continuă să fie asociat cu preocupările legate de întârzierea parusiei, afectând interpretarea contemporană.

În schimb, acest studiu sugerează că privirea lui Luca/Actele în cadrul unei game mai largi de texte din contextul literar al lui Luca evidențiază concepția teleologică de bază a acestuia despre istorie. Acesta demonstrează nu numai că Luca păstrează un sentiment de urgență escatologică întâlnit în alte texte din Noul Testament, ci și o structurare a istoriei mai apropiată de literatura iudaismului de la sfârșitul celui de-al Doilea Templu decât de istoriografiile neevreiești greco-romane cu care Luca/Actele este comparat mai frecvent.

Rezultatele clarifică nu numai escatologia lucaniană, ci și preocupările sau efectele conexe ale escatologiei sale, cum ar fi politica și abordarea lui Luca față de suferință. Această monografie oferă astfel un corectiv important la lecturile lui Luca/Actele bazate pe obiceiuri exegetice stabilite și va contribui la informarea interpretării pentru cercetători și studenți ai lui Luca/Actele, precum și pentru clasiciști și teologi interesați de aceste întrebări-cheie.