Lumea este un covor: Patru anotimpuri într-un sat afgan

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Lumea este un covor” de Ann Badkhen oferă un portret profund și sugestiv al vieții dintr-un sat afgan, subliniind sărăcia extremă și rezistența locuitorilor săi. În timp ce mulți cititori apreciază perspectivele informative și stilul poetic, alții consideră stilul de scriere dificil și complicat, ceea ce duce la o receptare divizată.

Cartea oferă o privire realistă și empatică asupra vieții oamenilor din Afganistan, cu descrieri bine scrise și detaliate care evocă emoțiile și luptele sătenilor. Abordarea imersivă a lui Badkhen și sensibilitatea față de cultură creează o poveste bogată care rezonează cu cititorii interesați de experiențele umane.

Criticii subliniază că scrisul poate fi prea complex și forțat, ceea ce îl face dificil de citit. Unii consideră că structura narativă este lipsită de progresie a intrigii, ceea ce duce la un sentiment de repetitivitate și dezorganizare. Alții își exprimă dorința pentru explicații mai clare ale experiențelor și motivațiilor autorului în cadrul satului.

(pe baza a 40 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The World Is a Carpet: Four Seasons in an Afghan Village

Conținutul cărții:

Un portret de neuitat al unui loc și al unui popor modelat de secole de artă, comerț și război. În mijlocul deșertului afgan înghețat de sare, într-un sat atât de îndepărtat încât Google nu-l poate găsi, o femeie stă ghemuită în vârful unui război de țesut, făcând să înflorească flori în miile de fire pe care le împletește manual.

Aici, unde heroina este mai ieftină decât orezul, fiecare zi este o zi de post. B-52 trec pe deasupra noastră, un semn al omnipotenței Americii sau al vulnerabilității sale, sătenii nu sunt siguri. Ei știu, însă, că pământul este plat ca un covor.

Anna Badkhen a călătorit pentru prima dată în această țară în 2001, în calitate de corespondent de război. De atunci s-a întors de mai multe ori, atrasă de un ținut pe care geografia l-a transformat într-un perpetuu câmp de luptă și de un popor care susține o tradiție rafinată acolo.

Prin intermediul celor patru anotimpuri în care un nou covor este țesut de femeile și copiii din Oqa, ea imortalizează modul lor de viață, la fel ca și covorul, de la petala pe jumătate terminată în care un copil înfometat are nevoie de îngrijire până la întreruperile în care femeile fac comerț cu glume sexuale sau merg să înlocuiască muzicienii de nuntă speriați de talibani. Pe măsură ce Badkhen urmărește covorul în lumea de dincolo, ea lasă cititorului un portret de neșters al unor destine țesute de secole de artă, război și un comerț străvechi care, în cele din urmă, îi leagă pe cei invadați de invadator.

"