Lumea pierdută

Recenzii ale cititorilor

Lumea pierdută de Sir Arthur Conan Doyle este un roman clasic de aventuri care a captivat cititorii timp de peste un secol. Povestea îl urmărește pe profesorul Challenger și expediția sa către un platou ascuns din Amazon, unde se presupune că încă mai există dinozauri și creaturi preistorice. Narațiunea îmbină elemente de science-fiction și aventură, prezentând personaje unice, intrigi captivante și descrieri vii ale naturii, deși este criticată pentru unele teme și limbaj învechit.

⬤ Poveste de aventură captivantă și incitantă, bogată în personaje și intrigi.
⬤ Dezvoltare puternică a personajelor și personalități unice.
⬤ Descrieri vii ale naturii și vieții sălbatice.
⬤ Semnificație istorică ca precursor al poveștilor moderne cu dinozauri și aventuri, inspirând filme precum Jurassic Park.
⬤ Format portabil și accesibil, în special sub formă de e-book.

⬤ Conține un limbaj învechit și sexist care reflectă epoca sa.
⬤ Unele ilustrații din anumite ediții pot fi irelevante sau de proastă calitate.
⬤ Elemente de rasism și intoleranță prezente în personaje și narațiune.
⬤ Își arată vechimea, ceea ce poate descuraja cititorii moderni nefamiliarizați cu acest stil de povestire.

(pe baza a 1465 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Lost World

Conținutul cărții:

Lumea pierdută este un roman științifico-fantastic al scriitorului britanic Sir Arthur Conan Doyle, publicat de Hodder & Stoughton în 1912, despre o expediție pe un platou din bazinul Amazonului din America de Sud, unde animalele preistorice încă supraviețuiesc. Inițial, cartea a fost publicată în serie în Strand Magazine și ilustrată de artistul Harry Rountree, născut în Noua Zeelandă, în perioada aprilie-noiembrie 1912. Personajul profesorului Challenger a fost introdus în această carte. Romanul descrie, de asemenea, un război între populațiile indigene și un trib vicios de creaturi asemănătoare maimuțelor.

Ideea supraviețuirii animalelor preistorice până în zilele noastre nu era nouă, ci fusese deja introdusă de Jules Verne în Călătorie spre centrul Pământului. În cartea lui Jules Verne, publicată în 1864, creaturile trăiesc sub pământ, în interiorul și în jurul unei mări subterane.

În 1915, omul de știință rus Vladimir Obrușev a realizat propria sa versiune a temei "lumii pierdute" în romanul Plutonia, care plasează speciile preistorice într-un spațiu fictiv din interiorul Pământului scobit, conectat la suprafață printr-o deschidere în nordul îndepărtat al Rusiei. În 1916, Edgar Rice Burroughs a publicat The Land That Time Forgot. "Lumea sa pierdută" a fost descoperită de submariniștii germani în Antarctica.

Pe lângă faptul că a împrumutat titlul său acestui subgen, titlul operei lui Doyle a fost reutilizat de Michael Crichton în romanul său din 1995, The Lost World (Lumea pierdută), o continuare a Jurassic Park, și în adaptarea sa cinematografică, The Lost World: Jurassic Park. Două dintre personajele din romanul lui Crichton menționează un paleontolog pe nume John Roxton.... (wikipedia.org)