Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile pentru „Moon Over Tangier” evidențiază o primire în general pozitivă a romanului polițist plasat în Tangerul anilor 1950, cu artistul fictiv Francis Bacon. Recenzenții apreciază intriga captivantă care împletește falsificarea artei, spionajul și relațiile personale, deși unii se luptă cu portretizarea relației abuzive a protagonistului. Stilul de scriere este recunoscut pentru spiritul său și descrierile vii.
Avantaje:Cartea are o intrigă captivantă, plină de mister, artă și intrigă istorică. Este bine scrisă, cu o narațiune inteligentă care combină umorul și suspansul. Personajele sunt bine dezvoltate, iar decorul este descris cu acuratețe, oferind o atmosferă autentică a Tangerului postbelic. De asemenea, cititorii o găsesc captivantă și plăcută, cu un ritm puternic și răsturnări de situație care îi mențin interesați.
Dezavantaje:Unii recenzenți și-au exprimat disconfortul față de relația abuzivă dintre Francis și iubitul său David, găsind dificilă implicarea în poveste din cauza acestei dinamici. În plus, există critici cu privire la dependența de stereotipuri și portretizarea culturii gay, despre care unii cititori au considerat că banalizează teme serioase. Predictibilitatea intrigii și dependența de elemente misterioase comune au fost, de asemenea, menționate ca potențiale dezavantaje.
(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Moon Over Tangier
Conținutul cărții:
În Marocul colonial, un pictor navighează într-o conspirație de falsuri, corupție și crimă
Pentru Francis, viața cu David devine din ce în ce mai periculoasă. Când este treaz, este fermecător, dar când bea, devine violent, ciopârțind tablourile lui Francis și amenințând că îl va eviscera și pe pictor. Când David pleacă din Londra în Maroc, Francis nu se poate abține să nu-l urmeze pe acest bărbat pe care îl iubește, dar în care nu mai poate avea încredere. În Tanger, ei găsesc o comunitate prosperă de expatriați care beau șampanie în timp ce revoluționarii se adună în deșert. Dar în Zona Internațională a Marocului, moartea nu așteaptă rebeliunea.
După ce Francis identifică Picasso-ul unui prieten ca fiind un fals, poliția îl cheamă să investigheze decesul falsificatorului. Dacă refuză, îl vor arunca pe David în închisoare, unde deținuții și DT-urile îl vor ucide în decurs de o săptămână. Între agitația orașului și goliciunea deșertului, Francis descoperă că, în Maroc, chiar și falsurile pot merita să fie ucise.
