Lunch with the Wild Frontiers: O istorie a Britpop și a excesului în 13 capitole și jumătate

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un amestec de memorii autobiografice și o relatare a erei Britpop, oferind anecdote pline de umor și informații din interior. În timp ce unii cititori o consideră captivantă și amuzantă, alții consideră că îi lipsește profunzimea și substanța cu privire la figurile-cheie din industria muzicală.

Cartea este descrisă ca fiind amuzantă, captivantă și o perspectivă convingătoare asupra scenei Britpop. Cititorii apreciază anecdotele ingenioase și stilul de scriere sincer al autorului, ceea ce o face o lectură plăcută pentru oricine este interesat de muzica și cultura anilor 1990.

Mulți recenzenți o critică pentru lipsa de profunzime și pentru faptul că se concentrează prea mult pe autor, mai degrabă decât pe trupe și pe actorii cheie din industrie. Unii au considerat-o o piesă vanitoasă cu mențiuni excesive ale anumitor grupuri, ceea ce a dus la dezamăgire.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lunch with the Wild Frontiers: A History of Britpop and Excess in 13-1/2 Chapters

Conținutul cărții:

Phill Savidge este în general creditat ca fiind principalul instigator al mișcării muzicale Britpop care a cuprins Marea Britanie la mijlocul anilor 1990. Savidge a fost co-fondator și director al legendarei companii de relații publice Savage & Best, compania care a reprezentat majoritatea artiștilor asociați cu scena, inclusiv Suede, Pulp, The Verve, Elastica, Kula Shaker, Spiritualized, Menswear, The Auteurs și Black Box Recorder.

Savidge sugerează că Britpop a apărut "accidental", deoarece a refuzat să reprezinte trupe americane. Ulterior, a ajuns să aibă o listă extrem de accesibilă și prietenoasă cu presa, care "locuia după colț" și includea cele mai interesante trupe ale epocii. Experiența sa unică în epicentrul Britpop a dus la multe întâlniri intime, nu în totalitate satisfăcute de sine, cu un who's who al culturii populare - inclusiv Brett Anderson, Damon Albarn, Roy Orbison, David Bowie, Joe Strummer, Lou Reed, Michael Barrymore, Richard Ashcroft, Andrew Lloyd Webber, Mick Jagger, George Lucas, Damien Hirst și Dave Stewart, printre alții. Dar chiar a lipit cu Sellotape o casetă cu single-ul Animal Nitrate al trupei Suede pe o pernă de catifea mov - cu un bilet pe care scria "o altă mare dezamăgire" - și apoi a trimis-o pe bicicletă la NME? Și ar putea el și Jarvis Cocker într-adevăr au căzut pur și simplu pentru că un jurnalist a crezut că el a fost mai plin de farmec decât omul din față Pulp?

Dacă v-ați întrebat vreodată cum este să îi reprezentați pe Hirst, Cocker și The Verve în același deceniu și apoi să vă treziți în pat cu Keith Allen la Ritz în Paris - prin amabilitatea lui Mohammed Al Fayed - atunci ar trebui să citiți această carte. Imaginați-vă-l pe David Sedaris cu o mahmureală și un cont de cheltuieli și sunteți la jumătatea drumului pentru a aprecia deliciile delincvente ale Lunch With The Wild Frontiers.