Lunetist roșu pe Frontul de Est: Memoriile lui Joseph Pilyushin

Recenzii ale cititorilor

Cartea relatează experiențele dureroase ale lui Yosef Pilyushin, un soldat sovietic în timpul asediului Leningradului în cel de-al Doilea Război Mondial. Cartea prezintă o relatare profund personală a luptelor sale, a actelor eroice de pe câmpul de luptă și a taxelor emoționale ale războiului, subliniind rezistența în mijlocul unei suferințe inimaginabile. Memoriile lui Pilyushin sunt lăudate pentru atingerea umană și povestirea vie, dar criticate pentru finalul abrupt și unele elemente de propagandă.

Narațiunea este personală și captivantă, subliniind profunzimea emoțională a experiențelor din timpul războiului. Este lipsită de propagandă grea, oferind o viziune autentică asupra vieții soldatului. Recenzenții apreciază portretele vii ale personajelor, încorporarea tragediilor personale și perspectivele interesante asupra vieții și valorilor soldaților ruși în timpul războiului.

Cartea este remarcată pentru finalul său abrupt, lăsând multe întrebări fără răspuns și dezamăgindu-i pe unii cititori. În plus, scrierea poate fi oarecum literală din cauza problemelor de traducere, iar câțiva cititori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la prezența propagandei sovietice, care ar putea diminua autenticitatea istorică generală.

(pe baza a 116 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Red Sniper on the Eastern Front: The Memoirs of Joseph Pilyushin

Conținutul cărții:

Joseph Pilyushin, un lunetist de top al Armatei Roșii în lupta nemiloasă împotriva germanilor pe Frontul de Est, a fost un soldat excepțional și are o poveste remarcabilă de spus. Relatarea sa de primă mână despre serviciul său din timpul războiului oferă o perspectivă grafică asupra abilității sale letale cu pușca și asupra luptei disperate duse de forțele sovietice pentru apărarea Leningradului.

Pilyushin, care locuia în Leningrad cu familia sa, avea deja 35 de ani când a izbucnit războiul și a fost recrutat. A început în Armata Roșie ca cercetaș, dar după ce și-a demonstrat ținta și curajul, a devenit lunetist. A servit în timpul asediului Leningradului, de la sfârșitul anului 1941, când înaintarea Wehrmachtului a fost oprită chiar lângă oraș, până la eliberarea acestuia în timpul ofensivei sovietice din 1944.

Descrierile sale despre viața istovitoare de pe linia frontului, despre colegii săi soldați și despre misiunile sale de lunetist sunt contrabalansate de amintirile sale vii despre suferința prelungită a populației întemnițate din Leningrad și despre durerea care i-a lovit pe el și pe familia sa.