Lungmetrajele lui Sam Peckinpah

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Sam Peckinpah's Feature Films” prezintă opinii împărțite. Unii cititori o găsesc pătrunzătoare și plăcută, în timp ce alții o critică pentru redactarea slabă și lipsa de structură.

⬤ Perspective detaliate asupra tehnicii de regie a lui Sam Peckinpah
⬤ plăcută cu fotografii bune
⬤ încurajează explorarea în continuare a filmelor lui Peckinpah
⬤ valoroasă pentru studenții și profesioniștii din domeniul filmului.

⬤ Scris prost, cu o structură minimă a capitolelor
⬤ axat prea mult pe statistici
⬤ lipsit de conținut captivant
⬤ unii cititori îl consideră neinteresant.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Sam Peckinpah's Feature Films

Conținutul cărții:

Unul dintre cei mai mari regizori pe care i-a dat America, Sam Peckinpah a revoluționat modul în care erau făcute filmele. În acest studiu detaliat și pătrunzător, Bernard F. Dukore examinează cele paisprezece lungmetraje ale lui Peckinpah ca pe un corp de operă coerent. El investighează tehnicile virtuoase de montaj ale regizorului, preocupările tematice care persistă de la primele până la ultimele sale filme și structura descrierii dramatice a violenței. El abordează, de asemenea, cunoașterea existențialismului de către Peckinpah și urmele substanțiale pe care acest interes le-a lăsat în filme.

În centrul studiului lui Dukore se află o examinare amplă și detaliată a tehnicilor distinctive de montaj ale lui Peckinpah. Concentrându-se pe secvențe reprezentative - inclusiv evadarea din bancă și bătălia finală din The Wild Bunch, asediul de jumătate de oră care încheie Straw Dogs, uciderea personajelor principale din Pat Garrett și Billy the Kid și secvențele de luptă din Cross of Iron - Dukore oferă o analiză secvență cu secvență care iluminează măiestria lui Peckinpah în ceea ce privește ritmul și starea de spirit.

Sam Peckinpah's Feature Films demonstrează că geniul lui Peckinpah ca regizor și editor marchează nu numai The Wild Bunch, Straw Dogs și alte filme clasice, ci și lungmetrajele sale mai puțin cunoscute, chiar și cele care au suferit reduceri substanțiale din partea producătorilor de studio. Abordarea organică a lui Dukore față de filmele de lung metraj dezvăluie un corp de operă foarte unitar, care rămâne un comentariu ascuțit asupra puterii, violenței, afecțiunii și valorilor morale.