Lupta de clasă și New Deal: Munca industrială, capitalul industrial și statul

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză complexă a politicilor New Deal printr-o perspectivă marxistă, susținând că lupta de clasă a modelat în mod semnificativ politicile și rezultatele acestora în timpul Marii Depresiuni. Levine oferă un context istoric extins și dovezi pentru a-și susține argumentele, dar face acest lucru cu o utilizare intensă a jargonului care poate să nu fie ușor accesibil cititorilor generali.

Cartea este bine documentată, bazându-se pe o gamă largă de surse, inclusiv înregistrări guvernamentale și scrieri academice. Levine prezintă o perspectivă unică asupra istoriografiei New Deal, subliniind rolul luptei de clasă în modelarea politicilor economice. Narațiunea istorică este detaliată și oferă un context pentru înțelegerea implicațiilor industrializării și ale relațiilor de muncă.

Cartea este densă cu jargon profesional, ceea ce o poate face plictisitoare pentru cititorii nespecializați. Înclinația marxistă îi poate îndepărta pe cei care preferă o analiză neutră, deoarece folosește adesea un limbaj încărcat pentru a descrie clasele economice. Unele părți sunt descrise ca fiind plictisitoare până când argumentul central este definit mai clar.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Class Struggle and the New Deal: Industrial Labor, Industrial Capital, and the State

Conținutul cărții:

În această reevaluare provocatoare a elaborării politicilor New Deal, Rhonda Levine susține că principalele constrângeri și catalizatori ai politicilor lui FDR își aveau rădăcinile în conflictul de clasă. Contrazicând teoriile recente neo-marxiste și centrate pe stat, care se concentrează exclusiv pe structurile administrative și birocratice sau pe "caracterul fragmentat al aparatului de stat", ea susține că s-a acordat prea puțină atenție efectului luptei de clasă asupra elaborării politicilor New Deal.

Bazându-se pe o gamă largă de surse de arhivă, Levine arată că planurile lui Roosevelt de redresare economică au reflectat compromisuri nu numai între clasa capitalistă și clasa muncitoare, ci și între facțiunile din cadrul clasei capitaliste însăși. Legea națională privind relațiile de muncă, de exemplu, a fost adoptată pentru a dezamorsa militantismul crescând al clasei muncitoare, în timp ce Legea națională privind redresarea industrială a fost creată nu numai pentru a depăși obstacolele din calea expansiunii industriale, ci și pentru a unifica rândurile puternic divizate ale marilor întreprinderi.

Levine demonstrează că NLRA și programele conexe au fost un răspuns direct atât la cererile de ajutor federal ale șomerilor, cât și la rezistența lucrătorilor angajați față de scăderea salariilor și creșterea numărului de ore. Aceste concesii au fost legate de realinierea și asimilarea clasei muncitoare de către Partidul Democrat, ceea ce, în mod ironic, a dus la susținerea de către sindicate a ordinii politice și economice existente. În cele din urmă, aceste politici și schimbări au pus bazele unei faze noi și mai accelerate de dezvoltare industrială după cel de-al Doilea Război Mondial.