MacArthur Reconsiderat: Generalul Douglas MacArthur ca comandant pe timp de război

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o examinare critică a generalului Douglas MacArthur, contestând imaginea eroică tradițională atribuită acestuia prin dezvăluirea erorilor sale tactice, a greșelilor strategice și a defectelor de caracter. Autorul oferă o perspectivă nuanțată care critică moștenirea militară a lui MacArthur, în special în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Războiului din Coreea, determinând cititorii să reevalueze contribuțiile și neajunsurile sale.

Cartea este bine scrisă și captivantă, oferind o analiză cuprinzătoare a carierei militare a lui MacArthur. Ea dezvăluie adevărul despre eșecurile sale strategice, defectele de caracter și exagerarea realizărilor sale. Cititorii apreciază îmbinarea dintre analiza istorică detaliată și perspectivele critice, ceea ce o face o lectură plăcută și provocatoare, care pune în discuție miturile consacrate despre MacArthur.

Unii cititori pot găsi critica dură sau prea concentrată pe defectele lui MacArthur, fără a recunoaște suficient vreuna dintre reușitele sale. Accentul pus de carte pe critică s-ar putea să nu fie pe placul celor care admiră moștenirea lui MacArthur. În plus, cartea reia unele critici binecunoscute ale acțiunilor sale, fără a introduce noi perspective pentru cei deja familiarizați cu controversele din jurul său.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

MacArthur Reconsidered: General Douglas MacArthur as a Wartime Commander

Conținutul cărții:

James Ellman sapă adânc, leagă punctele și ajunge la concluzia că generalul Douglas MacArthur nu a fost deloc un geniu militar. Unul dintre cei mai controversați generali ai Americii, Douglas MacArthur a avut o ascensiune fulminantă în rândurile armatei americane.

Cu toate acestea, el nu a condus formațiuni mari de oameni în luptă până când nu a preluat comanda forțelor din Filipine în 1941. Când a început războiul, odată cu bombardarea Pearl Harbor, performanța lui MacArthur pe câmpul de luptă a fost un eșec: el i-a subestimat pe japonezi, iar forțele sale slab antrenate au fost depășite și combătute de o forță invadatoare mult mai mică. Cu toate acestea, în ceea ce a devenit un semn distinctiv repetat al carierei sale, el a reușit să prezinte cu succes acțiunile sale unei mari părți a poporului american ca fiind strălucitoare și eroice, indiferent de victorie sau înfrângere.

După ce a fugit în Australia, MacArthur a anunțat faimos: "Mă voi întoarce" și a dus până la capăt încercarea de a recuceri Manila, indiferent de impactul acesteia asupra strategiei globale a Aliaților sau de costul ei în sânge american, australian și filipinez. În rolul său ulterior de shogun al Americii la Tokyo, MacArthur a fost din nou surprins de un inamic pe care l-a subestimat. Războiul din Coreea i-a adus cea mai mare victorie, la Inchon, dar și cea mai mare înfrângere, de-a lungul râului Yalu.

Nevoit să accepte altceva decât o victorie completă, el l-a sfidat în mod deschis pe președintele Truman: MacArthur a subminat în mod fatal șansele unei păci timpurii, a planificat să însămânțeze o mare parte din teritoriul inamic cu cobalt radioactiv și a încercat să extindă un conflict care amenința să devină un al treilea război mondial. Supărat pe concedierea sa ulterioară, el a dispărut cu adevărat doar după ce a fost criticat public de o panoplie a celor mai mari generali americani din al Doilea Război Mondial. Astăzi, MacArthur încă polarizează.

Multe biografii sunt de acord că a fost un lider mare și patriotic, marcat de câteva eșecuri. Ellman susține contrariul: MacArthur a fost un comandant lipsit de strălucire pe câmpul de luptă, care a suferit înfrângeri uimitoare, subminând totodată structura de comandă a armatei noastre.