Machiavelli și epicureismul: O investigație privind originile gândirii politice moderne timpurii (An Investigation into the Origins of Early Modern Political Thought)

Titlul original:

Machiavelli and Epicureanism: An Investigation into the Origins of Early Modern Political Thought

Conținutul cărții:

Această carte investighează influența fizicii epicureene asupra argumentului dezvoltat în Discursurile lui Machiavelli despre Liviu. În acest scop, întreaga istorie filosofică și originile filosofiei atomiste sunt investigate pe parcursul primelor trei capitole.

Critica lui Platon la adresa filosofiei atomiste, din dialogul său Parmenide, face parte din această investigație. De fapt, Platon oferă o refutare a filosofiei atomiste în Parmenide. A fost realizată o cantitate semnificativă de cercetări care demonstrează curenții atomismului lucrețian în Florența lui Machiavelli.

Sunt furnizate dovezi cu privire la expunerea lui Machiavelli la textul lucrețian, iar cartea continuă apoi să investigheze argumentele transformaționale ale Discursurilor despre Liviu însuși.

Discursurile lui Machiavelli sunt saturate de terminologie împrumutată din fizică: "materia" (materia), "corpo" (corpul), "forma" (forma), "accidente" (accidentul). Traducătorii englezi au folosit de obicei o anumită teorie cu privire la tradiția fizicii pe care se bazează Machiavelli, pentru a-și realiza traducerile.

Împrumutând terminologia fizicii lucretiene, Machiavelli devine capabil să conceapă oamenii dintr-o societate politică ca ceva mai puțin decât uman: ca "materie" sau materie fără formă. În analiza mea a utilizării de către Machiavelli a conceptelor din fizica lucrețiană, se încearcă dezvăluirea brutalității inerente noilor definiții ale lui Machiavelli ale elementelor politicii și a ostilității generale a științei sale politice față de conceptul aristotelic al ființei umane ca animal politic. Fizica clasică a lui Aristotel, pe care Machiavelli a respins-o ca model, indică impulsul orientat spre viitor al ființelor naturale.

Pentru Aristotel, natura are în vedere societatea politică umană ca arena pentru împlinirea omului. În fizica aristotelică, natura urmărește un scop în generație, adică o culme a ființei naturale în condiția sa adecvată de excelență. Pentru ființele umane, aceasta este justiția, calitatea relațiilor care face posibilă fericirea.

În Machiavelli, se dezvăluie o nouă fizică politizată. În modelul lui Machiavelli, ființele umane din materia formată sunt trimise în mod repetat, prin intermediul noilor instituții și metode de guvernare, "înapoi la începuturile lor", adică la o condiție de izolare, lipsuri, răni și durere.

Ultimul capitol al cărții se încheie cu o examinare a instituțiilor și metodelor specifice pe care Machiavelli ni le propune pentru a fi utilizate, dacă noua sa viziune a unei republici trebuie să fie realizată.