Machine Learners - Archaeology of a Data Practice (Mackenzie Adrian (Profesor Universitatea Lancaster))

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 5 voturi.

Titlul original:

Machine Learners - Archaeology of a Data Practice (Mackenzie Adrian (Professor Lancaster University))

Conținutul cărții:

Dacă învățarea automată transformă natura cunoașterii, transformă și practica gândirii critice?

Învățarea automată - programarea computerelor pentru a învăța din date - s-a răspândit în toate disciplinele științifice, mass-media, divertisment și guvern. Cercetarea medicală, vehiculele autonome, procesarea tranzacțiilor de credit, jocurile pe calculator, sistemele de recomandare, finanțele, supravegherea și robotica utilizează învățarea automată. Dispozitivele de învățare automată (uneori înțelese ca modele științifice, alteori ca algoritmi operaționali) reprezintă o ancoră a domeniului științei datelor. De asemenea, acestea au devenit mecanisme banale, adânc încorporate într-o varietate de sisteme și gadgeturi. În contexte de la cele cotidiene la cele ezoterice, se spune că învățarea automată transformă natura cunoașterii. În această carte, Adrian Mackenzie investighează dacă învățarea automată transformă și practica gândirii critice.

Mackenzie se concentrează pe mașinile de învățare - fie oameni și mașini, fie relații om-mașină - amplasate în medii, date și dispozitive. Setările variază de la fMRI la Facebook; datele variază de la imagini de pisici la secvențe de ADN; dispozitivele includ rețele neuronale, mașini vectoriale de sprijin și arbori de decizie. El examinează algoritmi specifici de învățare - scriind coduri și scriind despre coduri - și dezvoltă o arheologie a operațiunilor care, urmându-l pe Foucault, consideră învățarea mecanică drept o formă de producție de cunoștințe și o strategie de putere. Explorând straturile de abstractizare, infrastructurile de date, practicile de codificare, diagramele, formalismele matematice și organizarea socială a învățării automate, Mackenzie urmărește arhitectura aproape invizibilă a uneia dintre zonele centrale ale culturilor tehnologice contemporane.

Relatarea lui Mackenzie despre învățarea mecanică localizează locurile în care poate prinde rădăcini un sentiment de agenție. Arheologia sa a formării operaționale a învățării automate nu dezgroapă amprenta unui monolit strategic, ci dezvăluie afluenții locali de forță care alimentează generalizarea și pluralitatea domeniului.