Mai cântă păsările în iad?: A evadat de peste 200 de ori dintr-un lagăr german notoriu pentru a o vedea pe fata pe care o iubea. Aceasta este incredibila poveste

Recenzii ale cititorilor

Cartea spune o poveste captivantă și emoționantă despre supraviețuire, dragoste și groază trăită de prizonierii de război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, concentrându-se în special pe experiențele lui Horace Greasley, narate de Jim Scott. Deși cartea îi captivează pe cititori prin povestirea vie a suferinței și rezistenței din timpul războiului, ea include reprezentări grafice ale violenței și sexualității pe care unii cititori le-au considerat excesive sau nepotrivite.

⬤ Povestiri captivante și convingătoare care îi cufundă pe cititori în experiențele prizonierilor de război.
⬤ Legături emoționale vii stabilite cu personajele, oferind un roller coaster de emoții pe parcursul lecturii.
⬤ Tema iubirii în mijlocul adversității este descrisă eficient, oferind speranță și umanitate.
⬤ Perspective personale și istorice asupra condițiilor îngrozitoare din lagărele de prizonieri de război, îmbunătățind înțelegerea acestei perioade.

⬤ Unii cititori au considerat că descrierile grafice ale violenței, conținutul sexual și limbajul vulgar sunt excesive și nepotrivite.
⬤ Criticii au semnalat posibile exagerări și inconsecvențe în narațiune, ridicând îndoieli cu privire la unele relatări.
⬤ Unii au considerat că scrierea și descrierea anumitor evenimente păreau nerealiste și grandioase.

(pe baza a 972 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Do the Birds Still Sing in Hell ?: He Escaped over 200 times from a Notorious German Prison Camp to see the Girl he Loved. This is the Incredible Stor

Conținutul cărții:

Horace "Jim" Greasley avea douăzeci de ani în primăvara anului 1939, când Adolf Hitler a invadat Cehoslovacia și, ulterior, Polonia. Au existat șoapte și murmure de nemulțumire din anumite părți și guvernul britanic a început să se pregătească pentru războiul inevitabil.

După șapte săptămâni de pregătire cu Batalionul 2/5 Leicester, Horace s-a trezit înfruntând puterea armatei germane pe un câmp noroios la sud de Cherbourg, în nordul Franței, cu doar treizeci de cartușe în buzunarul armei sale. Războiul lui Horace nu a durat mult. A fost luat prizonier pe 25 mai 1940 și forțat să îndure un marș de zece săptămâni prin Franța și Belgia, în drum spre Olanda.

Horace a supraviețuit...

cu greu... hrana era rară.

Se hrănea cu frunze de păpădie, insecte mici și, ocazional, cu un pachet secret de alimente de la un sătean înțelegător, și bea apă de ploaie din șanțuri. Mulți dintre camarazii săi nu au fost la fel de norocoși. Căderea pe marginea drumului din cauza epuizării și a subnutriției a însemnat un glonț în ceafă și un cadavru lăsat să putrezească.

După o călătorie de trei zile cu trenul, fără hrană și apă, Horace s-a trezit încarcerat într-un lagăr de prizonieri din Polonia. Acolo a început o poveste de dragoste incredibilă cu o nemțoaică care interpreta pentru răpitorii săi. A simțit gustul dulce al libertății de fiecare dată când a evadat pentru a o vedea, însă, în mod incredibil, s-a întors de fiecare dată în lagăr, uneori de două, trei ori pe săptămână.

Horace evada din lagăr, apoi se strecura din nou înăuntru, la adăpostul întunericului, după ce poftele sale naturale erau satisfăcute. A adus mâncare colegilor săi prizonieri pentru a le suplimenta rațiile sărace.

A evadat din lagăr de peste două sute de ori și, spre sfârșitul războiului, a reușit chiar să aducă piese de radio în lagăr. Știrile BBC erau livrate zilnic la peste 3 000 de prizonieri. Aceasta este o poveste incredibilă despre adversitatea și sfidarea națiunii germane de către un singur om.