Maldoror: (Les Chants de Maldoror)

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții evidențiază un amestec de admirație și critică. Mulți cititori laudă profunzimea cărții, frumusețea și explorarea profundă a temelor legate de bine și rău, remarcând în același timp stilul de scriere provocator. Unii au considerat cartea un bun valoros în colecțiile lor, în timp ce alții au criticat calitatea ediției fizice pe care au primit-o și au descris-o ca fiind întortocheată sau greu de citit.

⬤ Explorare profundă a temelor
⬤ Proză-poezie frumoasă și unică
⬤ Considerată o lucrare fundamentală în suprarealism
⬤ Inspiră gândirea și provoacă stilurile convenționale de scriere
⬤ Laude înalte pentru meritul artistic și profunzimea sa.

⬤ Stil de scriere dificil și întortocheat
⬤ Unele ediții au fost raportate ca fiind de calitate inferioară celei anunțate
⬤ Nu toți cititorii au găsit-o captivantă sau plăcută
⬤ Poate fi deranjantă sau provocatoare pentru anumite categorii de public.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Lucrarea macabră, dar frumoasă, Les Chants de Maldoror, a dobândit o reputație considerabilă ca fiind unul dintre cele mai timpurii și mai extraordinare exemple de scriere suprarealistă. Este un lung poem narativ în proză care celebrează principiul Răului într-un stil elaborat și cu o pasiune apropiată de fanatismul religios. Poetul-critic francez Georges Hugnet a scris despre Lautr amont: „El îngrozește, stupefiază, lasă mut. Putea să privească drept în față ceea ce alții doar aruncaseră o privire trecătoare.”.

Despre autorul lui Maldoror, Isidore Ducasse, autointitulat Comte de Lautr amont, se știu puține lucruri, cu excepția faptului că s-a născut la Montevideo, în Uruguay, în 1846 și a murit la Paris la vârsta de 24 de ani. Când a fost publicată pentru prima dată în 1868-9, Maldoror a trecut aproape neobservată. Dar în anii nouăzeci cartea a fost redescoperită și salutată ca o operă de geniu de către scriitori eminenți precum Huysmans, L on Bloy, Maeterlinck și R my de Gourmont. Chiar mai târziu, Lautr amont avea să fie canonizat ca unul dintre principalii lor „strămoși” de către suprarealiștii parizieni.

Această ediție, tradusă de Guy Wernham, include și o lungă introducere la un volum de poezii niciodată scris, sau acum pierdut. Astfel, cu excepția câtorva scrisori, ea oferă întreaga operă literară supraviețuitoare a lui Lautr amont.