Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o carte de memorii sinceră care reflectă asupra iubirii, familiei și provocărilor vieții, în special confruntarea cu boala mintală. Cititorii o descriu ca fiind frumoasă și captivantă, evocând adesea râsul și lacrimile, făcând-o relatabilă și de impact.
Avantaje:Cititorii apreciază povestea captivantă, emoțiile sincere și sinceritatea autorului cu privire la experiențele sale de viață. Narațiunea este relatabilă, în special pentru cei care au crescut în circumstanțe similare, și oferă o perspectivă asupra provocărilor semnificative ale vieții, inclusiv boala mintală. Mulți consideră că este o lectură puternică, emoționantă, care evocă sentimente puternice și oferă căldură.
Dezavantaje:Unii pot simți că cartea nu este la fel de profundă în ceea ce privește stilul literar sau structura, deoarece câteva recenzii au menționat că autorul a făcut o „treabă corectă” cu scrisul. De asemenea, cei care nu sunt familiarizați cu contextul cultural sau istoric specific pot găsi anumite aspecte mai puțin relatabile.
(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Mother is Coming Home
Conținutul cărții:
Anul este 1939. Șapte copii și părinții noștri locuiau într-o casă cu trei dormitoare fără instalații sanitare interioare.
Cu toate acestea, eram fericiți și lucrurile mergeau bine până în 1941, când mama a fost internată la Spitalul de Psihiatrie de Stat din Virginia de Vest. A fost diagnosticată cu schizofrenie și își va petrece următorii 19 ani din viață acolo. Tatăl meu s-a confruntat cu creșterea a șapte copii cu vârste cuprinse între doi și 14 ani.
Oamenii m-au întrebat adesea cum a reușit tatăl meu să facă față unei astfel de sarcini.
Întotdeauna le spuneam că datorită credinței sale puternice în Dumnezeu și a două cuie. Tatăl meu a înfipt două cuie în peretele din spatele vechii sobe cu lemne și le-a lăsat ieșind la aproximativ o jumătate de centimetru.
Pe aceste două cuie a pus două întrerupătoare cu tulpină lungă din tufa sa de trandafiri, fără abțibilduri. Tatăl meu era un om religios și credea în vechea zicală "Cruță bățul și strică copilul". Se poate spune cu adevărat că George Evans nu a avut niciun copil răsfățat.
El practica dragostea dură cu mult înainte ca aceasta să devină un cuvânt la modă. Cred că fiecare dintre noi a simțit durerea acelor întreruperi, dar nu cred că am fost vreodată pedepsiți de două ori pentru același lucru. O dată a fost cu siguranță suficient.
Cumva, am reușit cu toții să trecem peste acele vremuri grele și toți cei șapte copii au absolvit liceul Big Creek. Numele tatălui meu nu a fost niciodată menționat în revista Forbes ca unul dintre cei mai bogați oameni din lume, dar dacă ar exista vreodată o listă a taților care au fost cei mai iubiți și respectați de copiii lor, cred că numele George W.
Evans ar fi în fruntea listei. Îi datorăm atât de mult pentru că ne-a ținut pe toți împreună după ce mama noastră a fost spitalizată.
