Mama tuturor tablourilor: Ordine, echivalență și geometrie în structura la scară largă a teoriei optimității [Order, Equivalence, and Geometry in the Large-scale Structure of Optimality Theory

Titlul original:

The Mother of All Tableaux: Order, Equivalence, and Geometry in the Large-scale Structure of Optimality Theory

Conținutul cărții:

O gramatică bazată pe teoria optimității (OT) rezultă din compararea candidaților în funcție de un set de constrângeri, orientată spre obținerea unora dintre acești candidați ca optimi. Tipologia unui sistem specificat colectează gramaticile sale, cuprinzând toate ordinele de dominare totală între constrângerile propuse.

S-au făcut progrese considerabile în înțelegerea structurii interne a gramaticilor OT. Aici trecem la un nivel superior, de la gramatică la tipologie, sondând structura care reiese din cele mai fundamentale angajamente ale teoriei. Comparația este din nou esențială: o constrângere privită la nivel tipologic se dovedește a evalua gramatici întregi unele față de altele.

Din această perspectivă, constrângerea depășește rolul său familiar de motor de comparație bazat pe sancțiuni cantitative și ia în schimb forma unei structuri de ordine și echivalență mai abstracte. Aceasta se numește EPO, "Equivalence-augmented Privileged Order", care poate fi prezentată ca un fel de diagramă Hasse îmbogățită. Colecția de EPO, câte una pentru fiecare constrângere, formează MOAT, Mother of All Tableaux.

OPE-urile din MOAT-ul unic al unei tipologii sunt respectate în fiecare tablou de încălcare asociat cu aceasta. Odată cu introducerea conceptului MOAT, devine posibilă înțelegerea exactă a seturilor de gramatici disjuncte care constituie tipologii valide. Această constatare ne oferă condițiile în care gramaticile unei anumite tipologii pot fuziona pentru a produce o altă tipologie mai simplă și, astfel, pot face abstracție în mod informativ de diferitele diferențe dintre ele.

Din punct de vedere geometric, conceptul MOAT ne permite să arătăm, urmând ideile lui Riggle (2010, 2012), că gramaticile unei tipologii împart în mod clar reprezentarea acesteia pe permutoedru în regiuni conectate, sferic convexe. Discuția se desfășoară atât pe linii concrete, cât și abstracte, cu scopul de a facilita accesul cititorilor dintr-o gamă largă de interese.