Mâncând iarbă: Fabricarea bombei pakistaneze

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire cuprinzătoare și pătrunzătoare asupra dezvoltării bombei nucleare pakistaneze, detaliind motoarele politice, actorii-cheie și contextul istoric din jurul programului. Feroz Hassan Khan, fost general de brigadă, își folosește perspectiva unică și accesul la figuri semnificative pentru a dezvălui complexitatea inițiativei nucleare pakistaneze, făcând din această carte o lectură recomandată pentru cei interesați de relațiile internaționale și de istoria Asiei de Sud.

⬤ Explorare detaliată a programului nuclear pakistanez cu noi perspective.
⬤ Narațiune bine scrisă și captivantă.
⬤ Autorul are cunoștințe de primă mână și acces la figurile cheie implicate în program.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra motivațiilor politice și consecințelor dezvoltării armelor nucleare.
⬤ Foarte recomandat tuturor celor interesați de afacerile din Asia de Sud și de relațiile internaționale.

⬤ Unii recenzenți observă o părtinire pro-Bhutto în narațiune.
⬤ Capitolele finale pot simplifica excesiv dinamica relațiilor dintre India și Pakistan, prezentând India în mod predominant drept „vinovat”.
⬤ Unii cititori consideră că peisajul politic al Pakistanului descris este prea sumbru sau descurajant.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Eating Grass: The Making of the Pakistani Bomb

Conținutul cărții:

Istoria programului nuclear al Pakistanului este istoria Pakistanului. Fascinați de noua știință nucleară, liderii tinerei națiuni au lansat un program de energie nucleară în 1956 și au împletit în mod conștient evoluțiile nucleare în narațiunea mai largă a naționalismului pakistanez. Apoi, impulsionați mai întâi de războaiele India-Pakistan din 1965 și 1971 și, mai urgent, de primul test cu armă nucleară efectuat de India în 1974, înalții oficiali pakistanezi au exploatat bazinul de tineri cercetători și ingineri nucleari din țară și i-au transformat într-un cadru motivat, angajat în construirea "armei supreme". Tenacitatea acestui grup și locul central al misiunii sale în identitatea națională a Pakistanului au permis programului să reziste crizelor politice permanente din următorii 20 de ani, culminând cu testarea unui dispozitiv nuclear în 1998.

Scrisă de un profesionist de 30 de ani din armata pakistaneză, care a jucat un rol important în formularea și susținerea politicii de securitate a Pakistanului privind controlul armelor nucleare și convenționale, această carte spune povestea convingătoare a modului și motivelor pentru care guvernul, oamenii de știință și armata pakistaneză au perseverat în fața unei game largi de obstacole pentru a obține arme nucleare. Cartea prezintă condițiile care au declanșat trecerea de la o căutare pașnică de a dobândi energie nucleară la un program de arme în toată regula, detaliază modul în care a fost organizat programul nuclear, dezvăluie rolul jucat de puterile externe în deciziile nucleare și explică modul în care oamenii de știință pakistanezi au depășit numeroasele obstacole tehnice pe care le-au întâmpinat. Datorită perspectivei unice din interior a generalului Khan, cartea dezvăluie și deslușește interacțiunea fascinantă și turbulentă a personalităților și organizațiilor care a avut loc și dezvăluie modul în care opoziția internațională față de program nu a făcut decât să îl transforme într-o problemă și mai importantă de hotărâre națională.

Ascultați un podcast al unei prezentări conexe a lui Feroz Khan la Stanford Center for International Security and Cooperation.