Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o relatare inspirată și profund emoționantă a vieții lui Ian Waterman, detaliind lupta sa cu o afecțiune neurologică rară care îi afectează propriocepția și atingerea. Scrisă de Dr. Jonathan Cole, cartea combină relatările personale cu perspectivele științifice, făcând-o accesibilă unui public larg. Mulți cititori exprimă faptul că le-a fost greu să o lase din mână datorită naturii sale captivante.
Avantaje:⬤ Narațiune inspirațională și emoționantă.
⬤ Bine scrisă și accesibilă celor care nu sunt specialiști.
⬤ Poveste captivantă pe care mulți au găsit-o convingătoare.
⬤ Îmbogățește înțelegerea spiritului uman și a determinării.
⬤ Recomandată ca lectură însoțitoare alături de documentar.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au găsit-o uneori puțin deprimantă.
⬤ Structura narativă poate părea greoaie sau repetitivă.
⬤ Lipsa de claritate privind vârsta lui Ian Waterman în anumite momente poate deruta cititorii.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Pride and a Daily Marathon
Conținutul cărții:
La vârsta de 19 ani, Ian Waterman a fost brusc doborât la locul de muncă de o boală neurologică rară care l-a privat de orice senzație sub nivelul gâtului. A căzut pe podea într-un morman, incapabil să stea în picioare sau să-și controleze membrele, pierzându-și simțul poziției articulațiilor și propriocepția, acel "al șaselea simț" al corpului său în spațiu, pe care noi toți îl luăm de bun.
După luni de zile petrecute într-o secție neurologică, a fost considerat incurabil și condamnat la o viață de dependență de scaunul cu rotile. Aceasta este prima publicare în SUA a unei cărți remarcabile scrisă de medicul său, Jonathan Cole. Aceasta spune povestea convingătoare, inclusiv o descriere clinică clară a unei afecțiuni rare, a modului în care Waterman și-a recâștigat o viață de mobilitate deplină împotriva tuturor așteptărilor, prin efort mental și curaj pur.
Cole descrie modul în care Waterman s-a adaptat treptat la condiția sa ciudată. Așa cum prevăzuseră medicii, nu a existat nicio recuperare neurologică.
A trebuit să monitorizeze fiecare mișcare cu ajutorul vederii pentru a-și da seama unde se află membrele sale, deoarece nu avea nicio reacție din partea nervilor periferici. Dar, cu o perseverență uimitoare, Waterman a dezvoltat trucuri și strategii elaborate pentru a-și controla mișcările, ceea ce i-a permis să facă față nu numai problemelor cotidiene ale vieții, ci chiar și provocărilor legate de muncă, dragoste și căsătorie.
